Robii Domnului Cei Blestemaţi (2)

PARTEA 1   aici

Din acea zi, de când fuse la boier Lambru, Flăcărică nu mai avu stare. Parcă vedea mereu, oriunde se uita, ochii cei albaştri şi mari ai Trandafirei.

Şi în Duminica imediat următoare când toţi robii erau liberi de muncă cu voia boierilor ce nu voiau să-l mânie pe Dumnezeu, se duse la stăpânul lui, boier Matache…

-Săru’mana boierule, spuse el respectuos.

-Să trăieşti măi Flăcărică! îi zâmbi boier Matache ce tocmai ieşise să se bucure de soarele răsăritului.

-Ia zi, ce e cu tine aşa dimineaţă? Azi nu am treburi pentru tine, ştii doar ca Domnul nu ne îngăduie asta, il dojeni boierul.

-Ştiu boier Matache dar am o rugăminte la matale dacă nu te superi…

-Zi băiete, care ţi-e vrerea?

-Aş vrea tare mult să mă laşi azi să mă duc în vizită pe moşie la boier Lambru, să termin o discuţie rămasă neterminată cu ceva robi de pe acolo, îl rugă Flăcărică pe boier.

– Nici o problemă măi băiete… Du-te la grajd şi ia-l pe Spulber şi mergi unde zici că ai treabă. Şi pune şi şaua pe Zorilă că oi ieşi şi eu în curând la un galop în dimineaţa asta superbă… şi-l urmări pe Flăcărică cu privirea, minunându-se de el ce vajnic flăcău se făcea din zi în zi.

Ajuns pe moşia boierului Lambru, Flăcărică merse direct spre colibele dărăpănate ale robilor, aflate lângă grajduri.

Robii erau pe afară, îşi spălau rufele, alţii se îmbăiau în copăi mari, alţi îşi măcinau porumbul pentru mămăliga zilnică.

-Ia ziceţi măi băieţi unde o găsesc pe a’ bătrână, Parascheva?

-Iaca uite mai încolo un pic, unde vezi atârnate de geamuri şi de acoperiş penele alea.

Intr-adevar, coliba Paraschevei nu semăna cu celelalte… Avea un gard de nuiele ţepoase de jur împrejurul colibei ei şi a încă vreo 5 colibe.

Diverse statuete din lut erau la intrările colibelor, statui ce înfăţişau animale diforme şi monştrii gargui. Casa Paraschevei avea atârnată de cercevele şiraguri de pene de corb şi găină, oase, gheare de pasăre, ţepuşe mici şi grâne. Te lua groaza numai uitându-te la casă, d-apoi să-i mai treci şi pragul.

Flăcărică intră, nu credea el în bazaconii vrăjitoreşti, doar mergea la spovedanie mereu, trimis de boier Matache.

Casa cu uşa deschisă era invadată de soarele dimineţii şi un miros pătrunzător de flori de trandafiri îl izbi în prag. Ceva voci îi atraseră atenţia şi privi într-acolo rămânând fără suflare nemaiputând face un pas mai departe, vrăjit de imaginea ce i se înfăţişa.

Vrăjitoarea Parascheva tocmai terminase de îmbăiat pe Trandafira, ce se scula acum din copaia plină de flori de trandafiri roşii şi puternic mirositori. Corpul creol si plin de picături de apă al unei copile de 16 ani era răsfăţat de soarele dimineţii ce intra pe geam. Baba o cuprinse în jurul corpului silfidic cu un ştergar imens şi o aşeză pe un scaun, începând apoi să-i şteargă părul de un galben aprins şi strălucitor. Şi apoi se uită cu ochii cei albicioşi şi zâmbi cu subînteles spre Flăcărică. Asta îl luă prin surprindere şi deşi ştia că baba e oarbă, se ruşină tot şi fugi degrabă la uşă hotărât să aştepte acolo.

Şoapte mlădioase ajunseră la el pe geamul deschis, vorbe ce păreau un cântec, cuvinte ce părea că le înţelege şi totuşi nu desluşea nimic din ele.

Când Trandafira ieşi din casă nu mai semăna deloc cu cea jerpelit îmbrăcată şi urât mirositoare, cu părul năclăit de leşie de o văzuse el. În haine albe cu părul blond şi despletit şi cu obrajii şi mâinile curate, era o frumuseţe ce Flăcărică nu văzuse

nicicând, nici măcar la seratele de le organiza boier Matache la moşie, unde veneau boieroaice din toată Moldova.

-Bine ai revenit Flăcărică, îl salută Parascheva.

-Bine te-am regăsit mamaie… şi pe tine Trandafira, venind apoi spre amândouă sărutându-le mâinile cum ştia el că le place femeilor.

Îşi petrecu toată ziua acolo, între robii lui Lambru. Aşa află că Parascheva şi ceilalţi ce stăteau în colibele din interiorul gardurilor de nuiele sunt ţigani cohani, de care auzise doar. Ţigani ce au harul vrăjilor, putând intra în legătură cu demonii şi cu spiritele morţilor.

Şi că Parascheva încearcă din răsputeri să ascundă frumuseţea neasemuită a Trandafirei în toate zilele săptămânii, ungând-o cu leşie şi cu pişelău de vacă, ca să nu i se năzare vreunui boier pe ea.

Şi doar Duminica, atunci când boierii nu vin la colibele lor, Trandafira are voie să poarte haine curate şi să fie îmbăiată cum se cuvine.

Şi din acea zi îşi făcu drum în fiecare Duminică în curtea lui Lambru, ocolind mereu adevărul când îl chestiona Matache dacă şi-a găsit vreo fată pe acolo. Ba de la o vreme mergea chiar de Sâmbătă seara la Trandafira şi Parascheva, rămânând acolo peste noapte sau luând-o călare cu el pe Trandafira pe dealurile dimprejur unde stăteau îmbrăţişaţi aşteptând înfriguraţi răsăritul.

Iubire mare se născu între ei şi-şi juruiră unul altuia iubire veşnică şi că îşi vor face casă împreună la curtea milostivului boier Matache.

-Strabuno Parascheva, ahh ce fericită sunt, îi spuse într-o dimineaţă Trandafira când se întorsese de la privitul răsăritului. Flăcărică al meu îmi propuse să ne luăm, să ne cununăm şi apoi poate mă pot muta cu el pe moşia lui boier Matache.

-Nu e cu putinţă copila mea aşa ceva! Sub nicio formă să faceţi sau să spuneţi la cineva asta. Las’ că vorbesc eu cu Flăcărică, să-l trimiţi la mine de cum îl vezi, că-l lămuresc eu.

Cum se găsi data următoare Parascheva cu Flăcărică, aceasta îl luă la rost:

– Flăcărică, să nu care cumva să o ceri pe Trandafira să-ţi fie soaţă. Nu e cu putinţă printre noi aşa ceva. Ştii doar de obiceiul stăpânilor, care îşi cer dreptul primei nopţi în pat cu soţia roabă, înaintea mirelui. Am văzut destule din astea la viaţa mea, aici pe moşia boierilor Lambru.

Flăcărică doar auzise de infamul obicei denumit Prima Nocta, prin care boierii siluiau nevestele robilor ţigani chiar în noaptea nunţii şi asta pentru că boier Matache nu făcea aşa ceva. La auzul vorbelor Paraschivei se întristă tare şi nu mai ştiu ce să zică.

Dar hotărî să-i dezvăluie totul lui boier Matache şi să-i ceară sfatul şi ajutorul…

Boier Matache îl ascultă gânditor:

– Flăcărică băiete nu dispera, Domnul va avea grijă de voi, sunt sigur de asta. Şi când spun Domnul mă refer şi la Dumnezeu şi la Vodă. Domnul nostru Vodă se gândeşte serios să vă dea libertatea la toţi robii ţigani, iar boierii vor fi despăgubiţi. Aşa că nu văd nimic ce poate sta în calea iubirii voastre, trebuie numai să ai răbdare un pic.

-Vai boier Matache ce veşti bune mi-ai dat… fug acum să-i zic şi Trandafirei şi fugi degrabă spre grajduri.

-Mergi în pace, băiatul meu şi nu face vreo prostie mai spuse el în şoaptă. Numai el ştia adevărata poveste, de ce Ghica Voda vrea să redea libertatea robilor… o aflase de la un slujbaş de la curte, Ionică, prieten din copilărie cu el.

Un rob ţigan pe nume Dincă, ce putea fi lesne asemuit cu fiul său, Flăcărică, se sinucisese din cauza iubirii sale cu o franţuzoaică. Asta nu înainte de a o ucide şi pe ea, drama marcându-l puternic pe Ghica Vodă acesta ştiindu-l personal pe Dincă, aşa că acesta porunci urgent celor din consiliul său să găsească în cel mai scurt timp o soluţie pentru robia ţiganilor.

VA URMA

 

bokeh-chain-close-up-119568.jpg

4 comentarii

  1. Puțini romancieri și-au îndreptat atenția spre trecutul istoric al României. Și câtă istorie avem! Doar trebuie să îndepărtezi niște frunze uscate pentru a elibera șipotul curat al apei…Mă bucur să citesc acum această povestire (nu știm deocamdată dacă va evolua spre roman ori nuvelă…dar promite mult), scrisă de un om cum nu se poate mai ancorat în prezent. Este suficient să-i vezi notele de călătorie…Dar așa cum se autointitulează el însuși: Hai Hui, autorul nu se rezumă la un itinerar de actualitate prin întreaga Europă. Nu. Între țintele pe care le bifează, la popasurile de o cafea sau cine știe când, gândurile sale schimbă în marșarier pentru a ne descoperi o lume colorată de pe vremea domnitorului Ghica Vodă, în Moldova. Cu toții erau (și mai suntem și acum, nu se poate altfel…) robi ai Domnului. Dar el ne deapănă cu talent povestea unor „blestemați”. Așteptăm cu multă nerăbdare să aflăm ce a fost cu ei.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.