Robii Domnului Cei Blestemaţi (9)

Robii: partea 1 partea 2 partea 3 partea 4 partea 5 partea 6 partea 7 partea 8

Vrăjitoarea Parascheva nu mai avu zile multe, deşi poate că ar mai fi trăit ceva. Îi înmormântă împreună în aceeaşi groapă pe Trandafira şi Flăcărică ce nu mai putură fi despărţiţi din îmbrăţişarea carbonizată, undeva pe pământul boierului Matache, într-o poiană plină de flori.

Puse două cruci mari şi apropiate cu numele lor şi între ele sădi o tufă de trandafiri căţărători roşu aprins, ce începură să se întindă peste cele două cruci, strângându-le într-o împreunare sângerie şi ţepoasă.

Şi zi de zi venea Parascheva la mormânt şi trăgea de tulpinile lor să-i forţeze să îmbrăţişeze ambele cruci, chiar dacă îşi rănea mereu degetele în spinii ascuţiţi, sângerând pe morminte.

Şi după vreo lună de la întâmplare, când fu sigură că trandafirul se prinsese bine de cruci şi în pământul mormântului, refuză să mai mănânce. Bea doar apă şi mânca ardei roşii şi iuţi ca para focului, era tot ce făcea zi de zi. Nu mai dorea să trăiască, nu mai voia să ajungă la 102 ani ce i-ar fi împlinit peste 1 lună.

Şi se stingea câte un pic, câte un pic, în fiecare zi. Ochii ei albicioşi ce odată erau lucioşi, strălucitori şi ameninţători, deveniră maţi şi terni.

Lăsă vorbă boierului Matache şi ţiganilor ei cohani că vrea să fie arsă pe rug şi cenuşa ei să fie pusă la rădăcina trandafirului, ca să fie împreună cu Trandafira ei cea dragă şi cu iubitul ei Flăcărică. Să fie îngrăşământ pentru tufa de trandafiri şi să îmbrăţişeze pentru totdeauna crucile, hrănindu-se din trupurile celor doi copii dragi ei.

Şi chiar şi după zeci de ani nimeni nu veni să umble şi să strice rânduiala acelei poieni ce fusese cuprinsă toată de trandafirii cei sângerii şi căţărători.

Boier Matache lăsase cu limbă de moarte, că acolo niciodată să nu se sădească nimic şi să rămână pentru totdeauna poiana lui Flăcărică fiul său şi a Trandafirăi iubita lui, Blestemaţi Robi ai Domnului, poiană ce acum este adânc ascunsă undeva în Codrul Dolhascăi din Valea Bourei.

SFARŞIT

NOTĂ AUTOR şi Punct de Vedere

Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine în această incursiune, în istoria noastră, a românilor.
Şi dacă nu ştiaţi şi numele de Robii Domnului v-a intrigat, ei bine aşa se numeau Robii Ţigani în acele vremuri, întrucât doar Domnia, Bisericile şi boierii aveau voie să deţină robi ţigani.
Mărturisesc că atunci când am citit rândurile din link-urile de mai jos, am rămas uimit de prostia şi neştiinţa mea. O lacună imensă în cunoştinţele mele, neavând habar că noi, popor oropsit şi cotropit de toate popoarele din jur, aşa cum am învăţat în toate lecţiile de istorie, ne-am permis “Luxul” de a deţine robi vreme de 5 secole, de a viola roabele si de a beneficia de Prima Noapte, exact ca in filmul Braveheart si asta cu inca vreo 100 ani in plus faţa de Occident, ca deh, românii au fost mai cu moţ.
Am întrebat în stânga şi în dreapta, absolut nimeni de vârsta mea nu ştia că noi am avut robi. Mama spre exemplu ştia, la fel şi cei mai tineri ca mine. Rămân variantele, că o perioadă bună de timp acest lucru a fost şters din cărţile de istorie de către comunişti, sau varianta hilară că toţi am chiulit de la acea lecţie de istorie.
Aşa că am decis să-mi aduc umilul meu obol trecutului, cu aceasta nuvelă povestire, ce are foarte mari şanse să fi fost adevărată.

Si Link-ul cu pricina pe care vă recomand să-l citiţi, e foarte scurt si consistent: De la Robii Domnului la Tiganii Nimanui

Si bineinteles prietena noastra, Wikipedia cu: Robia_în_țările_române

Va invit peste cateva zile sa fiţi din nou alaturi de mine in miniseria ” Sunt Un Animal” urmată de o noua nuvela la care lucrez in paralel ” Misterioasa Lume a lui Peppit”.

Pentru postarile mele viitoare vă puteţi abona prin E-mail.

bokeh-chain-close-up-119568

Un comentariu

  1. Te-ai aștepta ca o carte de istorie să fie imuabilă. Cu toate acestea a suferit mai multe intervenții și nici acum manualul de pe băncile copiilor noștri nu este în consonanță cu adevărul…istoric. Deși ar cam fi vremea. De vină sunt uneori izvoarele, pentru că sunt contradictorii. Cronicarii noștri când nu erau subiectivi, lipseau cu desăvârșire. Și mai păguboasă a fost însă „viziunea” orânduirii de la putere. Istoria care ne-a fost predată nouă spre exemplu, era plină de „baloane de bravură”. Însă nu conținea o pagină foarte importantă, aceea a Imperiului româno-bulgar, condusă pe rând de frații Petru și Asan, iar mai pe urmă de Ioan Caloian, chiar dacă a durat mai bine de 70 de ani și asta nu pentru că aria lui geografică s-a menținut la sud de Dunăre, ci pentru că dădea prost probabil. Sau cum era să-i fie recunoscute meritele regelui Carol I într-un stat comunist? Ana Pauker era bună, pentru că a venit călare pe tancurile sovietice ca să ne „elibereze”. Și dacă am amintit de sovietici, toate capitolele de la urmă au fost infestate cu minciuni.
    Totuși istoria țiganilor nu a fost niciodată ștearsă, din simplul motiv că nu a fost scrisă. Mă refer la manuale.
    Însă da…fiind patria oralității, multe informații se propagau fără să le mai știm sursa, asemeni Mioriței. Astfel că mulți îl mai consideră încă, „vinovat” unic pentru această reformă a dezrobirii, pe Alexandru Ioan Cuza. Care iată, nu a fost decât un continuator.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.