Seria: Sunt un Animal!

1. PRIMUL EU

Trăiesc într-un grup mare de 30-40 indivizi!

Şi mă simt altfel!

Încă nu ştiu de ce şi ce înseamnă asta.

Poate nici nu ar trebui să gândesc, doar să-mi procur hrana zilnică, cum fac ceilalţi din grup.

Dar ceva mi se întâmplă. Stau din ce în ce mai mult separat de grup şi mă uit în gol. Simt ceva în fruntea mea bombată. Ceva!

Prima oară am simţit când am băut apă. M-am aplecat peste apa lacului nemişcată de vânt şi m-am văzut. Am conştientizat că sunt Eu. Am faţa păroasă şi fruntea proeminentă.

Trebuie doar să reuşesc să transmit mai departe asta… Poate Următorii din Mine vor înţelege. Trebuie să-mi transmit genele, la cât mai multe femele din grup.

Primul Eu din Mine clar e un Animal!

***

2. BIPEDUL

Strategia a dat rezultate. După mii de generaţii încă îl simt pe Primul Eu… E în mine!

Toţi din grup mă urmează. Majoritatea continuă să meargă în patru labe. Dar eu sunt aproape biped. Scrutez depărtările şi văd prădătorii apropiindu-se. Nu mă mai caţăr în copaci după hrană, uneori e de ajuns să mă ridic şi să o culeg.

Şi mai sunt câţiva ca mine. Din ce în ce mai mulţi apar, selectiv după fiecare fătare. Deşi puii sunt tot mai neajutoraţi, fiind nevoiţi să-i ingrjim tot mai mult timp.

Trebuie să continui să-mi răspândesc genele, sunt mare, musculos şi impresionez uşor femelele. Pe ceilalţi masculi îi alung prin lupte animalice pentru supravieţuire şi perpetuare.

Lupt să fiu un Animal!

***

3. CULEGĂTORUL

Eul din Mine evoluează mereu.

Cioplim unelte, noi cei Evoluaţi. Ascuţim pietre şi oase să putem curăţa mai uşor carnea de pe vânat. Da, vânăm, mâncăm carne şi tot ce găsim comestibil. Instinctiv ne-am dat seama că o hrană diversificată ajută creierul să crească.

Unii au rămas pe loc. Sunt Involuaţi. Dar totuşi ne urmează… Noi mergem pe pământ, ei prin copaci.

Azi mergem mai mulţi ca mine să culegem fructe dintr-o vale. E periculos, dar fructele mici şi roşii sunt bune, mai ales pentru puii noştri.

Trebuie să-l înfruntăm pe el, animalul suprem al peşterii, ce uneori e şi el biped. Dar nu reuşim mereu. Azi doar câteva fructe am reuşit să luăm şi ursul ne-a gonit. Dar eu am apucat să smulg şi câteva plante cu tot cu rădăcini. Le pun în pământ aici lângă dealul ăsta umbros. Le voi uda ori de câte ori voi avea ocazia.

Plantez, dar Sunt tot un Animal!

***

4. PROMETEU

Peştera râvnită de Eurile dinaintea mea, e acum a mea.

Trăiesc în ea şi craniul ursului tronează la intrare pe o piatră. Blana lui îmi e haina acoperitoare.

Părul de pe mine a căzut aproape tot. Şi nici nu mai sunt aşa musculos. E mult mai greu acum să-mi împrăştii genele. Nu mă mai pot lupta cu masculii.

Acum mă lupt cu femeile. În vorbe… Vorbim de câteva mii de generaţii.

Le atrag cu vorbele mele în peşteră unde se minunează de puterea mea asupra focului unde frig carnea vânatului.

Încep să mă simt din ce în ce mai puţin Animal!

***

5. OMUL?

Muncesc ca să trăiesc. Muncesc ca să mă distrez.

Mă distrez câteodată vânând prin păduri. Şi câteodată vânez câte un Involuat.

Să-i arăt cine e la putere. Eu sunt Omul şi el e Animalul.

Eul din mine nu-l mai recunoaşte de strămoş.

Muncesc ca să mă plimb. Muncesc ca să mă împerechez. Deşi nu-mi mai pasă de răspândirea genelor, suntem deja prea mulţi pe Pământul ăsta.

Pământ care de la o vreme se cutremură tot mai des. Nimeni nu ştie încă de ce.

***

6. EXODUL

Exodul a început.

Pământul ne-a gonit, nu ne-a mai suportat. Întâi au fost ploi ce apoi au devenit uragane.

Cutremure, erupţii şi explozii subterane zilnice au dus la formarea a nori veşnici de cenuşă şi praf. Soarele nu a mai apărut de sute de ani. Nimic nu mai creşte pe Pământ.

Am redus natalitatea ca să mai avem o şansă la supravieţuire. Nu a fost de ajuns. Murim!

Pe Pământ nu mai avem nicio şansa… trebuie să plecăm!

Trebuie sa plecam printre stele.

Am construit cea mai avansată navă galactică, cu care vom pleca noi, ultimii supravieţuitori. La 300 ani de zbor hibernal printre stele am găsit o planetă aproape identică cu Pământul. Putem ajunge acolo, noi ultimii 500.000 pământeni şi să o luăm de la capăt. În somn criogenic sub supravegherea computerelor. Fără animale la bord, doar cu seminţe şi vom încerca să ne creem o nouă viaţă.

Îmi amintesc acum vag de omul liniştit ce avea o casă stabilă pe pământ.

Acum sunt fără casă… Sunt cel mai evoluat Eu din Mine.

Şi mă simt ca un Animal… Izgonit!

7. FUGA

E dură trezirea. Sunt comandantul navei şi al tuturor celor 500000 de supravieţuitori.

Am ajuns la destinaţie, pe partea cealaltă a Cosmosului.

Şi planeta nicăieri. Stăm deznădăjduiţi şi ne uităm la ceva ce pare o apă verticală. E o margine. Marginea Universului.

Nava noastră se oglindeşte în peretele vertical ce unduieşte ca o apă curgătoare.

Senzorii ne arată că planeta cea nouă, Noul Pământ e după această oglindă. Sondele trimise transmit imagini neclare, dar e acolo.

Trecem dincolo. E ultima noastră şansă. Reactoarele navei se vor stinge în curând. Totul a fost calculat doar până aici…

Atmosfera este respirabilă.

Aterizăm lângă dealul cel roşu. E plin de fructe roşii. Scanerele ne spun că sunt fructe comestibile.

Gust. Flash-uri de memorie îmi săgetează creierul. Unul dintre primele mele Euri din Mine a fost aici. Şi le-a plantat acum multe milioane de ani, exact aici la poalele dealului.

E ireal… Suntem din nou pe Vechiul Pământ!

E de neînţeles. Calculele noastre au fost greşite. Am călătorit în Spaţiu, dar şi în Timp. Inca nu ştim daca in Trecut sau in Viitor.

Privesc în jur şi pare imposibil ca acest deal să fi fost acoperit simetric de fructele roşii. Cineva le îngrijeşte!

Suntem atacaţi din toate părţile. Nu putem lupta, suntem încă slăbiţi. Ei sunt milioane se pare.

Fugim! Fug!

Eul din Mine se simte ca un Animal Hăituit!

***

8. REGRESUL

Sunt singur…

Nu mai trăim în grupuri. Nu rezistam prea mult, eram prea vizibili şi vânaţi fără milă.

Nici nu mai gândesc prea coerent. Doar gânduri atavice îmi trec prin minte. Eul din Mine a mai simţit asta acum milioane de ani. Doar hrană şi răspândirea genelor.

Acum nici nu mai am cui. Toate femelele întâlnite răzleţ sunt deja gestante. Şi nu ştiu cu cine.

Ceilalţi masculi întalniţi sunt răniţi şi unii au zgărzi la gât, fugind hăituiţi.

Îi tot zăresc pe Involuaţi. Sunt din ce în ce mai mulţi. Merg în picioare. Au arme. Evoluează.

Azi aplecându-mă să sorb apă dintr-un izvor mi-am văzut chipul.

E păros. Nu mi-am tăiat barba de ani de zile. Mi-am dat hainele jos şi m-am îmbăiat. Mi-am dat seama că le port degeaba.

Doar am din nou blană pe tot corpul!

Sunt din nou un Animal!?

***

9. REVELAȚIA

Mâncăm pe săturate. La ore fixe cu toţii.

Suntem mai ales masculi în cuşti. Femelele le mai ţin pentru împerechere. Involuaţii, strămoşii noştri ne-au închis în cuşti. Vorbesc între ei. Şi ne tot hrănesc, parcă îngrăşându-ne înadins!

Pământul se cutremură mereu la intervale regulate.

Din când în când, un mascul e scos din cuşcă şi dus în lesă.

Până undeva, acolo unde pare că e sursa cutremurelor.

Şi nu se mai întoarce.

Cuştile se tot golesc înspre mine. Nu-mi pasă eu vreau doar să mănânc.

Pământul se cutremură iar.

Sunt luat şi dus în lesă până la groapa din Pământ.

Sunt aruncat în el…

Cad într-un hău imens.

Totul freamătă si se mişcă in jurul meu.

Şi realizez că sunt într-un organism. Viu!

Pământul e un Animal!

Aşa a fost mereu, dar noi nu am ştiut. Şi acum mă mănâncă pe mine, Ultimul Eu din Mine!

De aia se cutremura mereu încercând să ne gonească, aşa cum gonesc vacile tăunii de pe ele!

De aia a împroşcat cu apă şi uragane, exact aşa cum fac elefanţii când se udă cu apă pe spinări!

De aia arunca cu praf, aşa cum se îmbăiază animalele în colb!

Încerca în felul ăsta să scape de noi… Eram ca păduchii, mult, mult prea mulţi pentru un singur Pământ Animal

Acum că ne-am întors, a hotărât să ne mănânce. Doar aşa va scăpa definitiv de noi.

Înţeleg şi de ce… Evoluţia trebuie să continue.

Alţii vor urma în locul nostru, cel mai sigur Involuaţii, ce par ca îi inteleg dorinţele si vrerile Pământului Animal!

Sfârşesc ca un Animal ce am fost în toate vieţile Eurilor din Mine trăite pe Pământ!

Sfârşit

De Mihai Hai Hui

Vă puteți abona prin e-mail pentru postările mele viitoare aici

2 comentarii

  1. “Simt ceva”
    Probabil ca a pierdut o pereche de cromozomi la nastere si totusi traieste!
    Prima minune
    “Trebuie doar să reuşesc să transmit mai departe asta…”
    Desi ar trebui sa fie steril nu este!
    A doua minune!
    Este “diferit” de grup si totusi nu doar ca grupul nu-l indeparteaza/urmeaza ci il urmeaza!
    A treia minune!
    “Trebuie să continui să-mi răspândesc genele”
    Culmea ca doua specii diferite pot produce pui vii si care nu sunt sterili iapa si magarul nu prea reusesc!
    A patra minune!
    Ca sa aiba sanse de reusita o mutatie trebuie sa aiba un numar suficient de indivizi Nu pleaca de la un singur individ!
    Ar fi a cincea minune!
    Si putem continua dar ma opresc sa intreb de ce noi crestinii suntem judecati si catolagati ca tampiti fiindca credem in minuni in timp ce credinta in minuni la atei e “stiințifica”?
    Ca naratiune SF e placuta.
    Sperand ca nu te-am suparat prea tare ce zici de partida mea de pescuit?
    https://ioansperling.wordpress.com/2019/06/13/knetzgau-2019/

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.