MANIFEST- Orice tirist care fură, îi este teamă să nu fie prins!

La simpla mea share-uire pe Facebook şi pe oarece grupuri de tiristi a unei ştiri naţionale de aici despre unii şoferi de tir ce furau marfă din trailere, însoţite de aceste cuvinte adăugate de mine…

“Bravo colegii, așa vă vreau! Dacă nu mai ai loc în cabină… furați mă și pentru acasă, ce plmea!”

….au urmat o avalanşă de comentarii dezaprobatoare de genul:

-cum că ce s-a mai ostenit poliţia/miliţia pentru 7000 lei,

-că atunci când Lidl va plăti șoferii pentru descărcare, atunci să aibe pretenţia să nu fure măcar o portocală,

-că a fost prea mare costul operaţiunii pentru aşa o captură mică (N.R. de tirişti hoţi)

-că alţii din fruntea ţării fură mult mai mult şi nu păţesc nimic… şi multe alte perle de genul ăsta…

Şi bineînţeles, să nu uităm de obişnuitele pule care mi s-au băgat în gură şi-n blogul meu, ori de câte ori deschid un subiect sensibil!

Mă scuzaţi că vă deranjez cu detaliile astea, dar după câte ştiu eu… însuşirea repetată a unor obiecte ce nu îţi aparţin, se cheamă furt şi peste tot în lume se pedepseşte penal sau contravenţional, asta desigur, pentru cei neinformaţi! Şi apropo, furtul pe timp de noapte se numește furt calificat și nu mai e cu amendă, ci doar cu „mititica”!

Aşa că scutiţi-mă de invective şi alte sudălmi, atâta timp cât faceţi ceea ce faceţi, că tot hoţi vă numiţi cu toţii… asta bineînţeles, cine face.

Înţeleg să fim uniţi între noi, să ne vorbim de bine, să băgăm capul între urechi la ce face celălalt… dar v-a trecut vreodată prin cap că pentru orice obiect luat din trailer cineva trebuie să plătească pentru lipsa lor? Destinatarul, expeditorul, sau de ce nu, poate chiar firma voastră primeşte un decont cu lipsurile la cântar sau la bucată!

Chiar vreţi să plecaţi din firmă cu vreo tinichea de coadă şi să aruncaţi la gunoi suta aia de milioane pe care o băgaţi la teşcherea în fiecare lună?

Şi dacă nu vă pasă de asta, gândiţi-vă măcar la sănătatea voastră. Pentru că orice surplus de mâncare ingerat, e un cui bătut în plus în coşciugul vostru, spre care vă îndreptăţi mai rapid cei graşi şi ultraburtoşi, că dacă nu ştiaţi asta, doar uitaţi-vă în oglindă şi veţi vedea crudul adevăr: corpul uman e programat genetic să acumuleze grăsime prin orice calorie mâncată în plus, faţă de mâncarea din frigiderul de sub pat…

Chiar nu vă ajung 2000 euro rămaşi lunar în cont, de trebuie să mai faceţi micile şmecherii tipic româneşti? Hai să lăsăm potlogăriile astea pentru cei care fură că nu au ce baga în gură, pentru cei din ţară ce muncesc pe 12 milioane, nu pentru unu care câştigă spre 150 milioane pe lună, da?

Și da, știu cā banii ăștia sunt compuși din salariu și diurnă, dar laolaltă tot câștig se cheamă… și tot în conturi vă intră!!!

Cineva m-a întrebat nedumerit, un netirist, când a văzut ştirea share-uită de mine… „Care e scopul acestor furturi?”

Păi care să fie? Lăcomia, că altceva nu poate să fie la mijloc! La un salariu pe comunitate cuprins lejer între 110 şi 150 de milioane lunar, cu cazare gratis, curent gratis, apă gratis, duşuri gratis, căldură gratis şi costuri lunare pe hrană la nivelul celor din România, sau chiar mai mici, undeva la un maxim de 300 euro pe lună dacă te dai în bărci… unii tirişti tot trebuie să ia mâncare şi alte produse din trailer. Că doar de aia a venit tirist pe cabină…e chitit să facă bani şi să se căpătuiască!

Vrei să dai un tun, fură dracului tirul cu totul, vinde marfa aia de 50-100 mii de euro şi gata. Să furi câte puţin câte puţin, doar ca să ajungi să te faci de căcat precum acei şoferi, e prostia după lume… părerea mea.

A fost asta cu furturile acum mult timp, când vă plângeaţi toţi că aveţi salarii mici de 1000 şi ceva de euro, dar acum când avem cu toţii peste 2000 euro şi salariu pe ţară, care mai e scuza voastră?

Destul că ne ştiu toţi că suntem „ăia cu salariile alea nesimţit de mari”… a zis-o Grapini, a zis-o primarul din Vulcan… vreţi să ne ştie şi de hoţi, acuma?

Am mai spus-o şi v-o repet până băgați la cap: „ Faceţi parte dintr-o categorie privilegiată de oameni, care cu un minim de studii necesare procurării unui carnet, câştigaţi salariul lunar al unui doctor specialist, ministru sau avocat, cu ani şi ani de facultate şi masterate în spate!”

Din partea mea, n-aveţi decât să continuaţi cu aceste mici căcaturi, care prin natura lor nu se deosebesc de mici găinării şi pungăşii, dar măcar ţineţi-vă gura pe viitor de la comentarii, că laţul vi se strânge!

Curând patroni, firme şi poliţie o să vă taie macaroana asta nesfârşită, moştenită din tată-n fiu, cum că trailerul e magazinul vostru de cumpărături…

Apropo, știți voi mașinile alea enervante ce apar lângă tine în parcare, exact atunci când îți e somnul mai drag, sau berea îți curge mai bine pe gât? Și îți cere Cmr-ul sau eventual te pune să sufli în fiolă și să-i scoți și-un print din tacho? Alea de se cheamă Douane, Gendarmeria, Bag, Garda? Dacă te prinde când ieși cu trei cinci batoane de salam din trailer, să te văd atunci pe unde mai scoți cămașa 😉

Îmi amintesc când am scris “Fantoma albă din parcare” mi-a rămas în cap un comentariu al unui tirist mai mucalit: “Voi ăştia cu frigorificele, numai la mâncarea din trailer vă e gândul”, spus aşa… cu invidie şi obidă… Adevăr mai mare, nici că putea scoate un prelatist pe gură 😀

Şi ştiţi ceva? Dacă vi se pare aşa normal să luaţi ceva din trailer şi vă simţiţi îndreptăţiţi să faceţi asta, data viitoare când vi se face poftă de ceva bun şi mai ales gratis din trailer, faceţi următoarele:

-Dupa încărcare… fix acolo în fața rampei şi în faţa expeditorului ce stă cu sigiliul sau Cmr-ul vostru în mână, urcaţi în trailer cu o sacoşă şi “făceţi-vă cumpărăturile”, uite aşa de-al dreacu’… că doar e dreptul vostru!…

Deasemenea puteţi încerca asta şi la livrare, atunci când uşile trailerului sunt larg deschise în faţa rampei şi ăla de pe motostivuitor aşteaptă să vă dea paleţii jos…

Şi apoi vă rog să ne transmiteţi şi nouă ce s-a întâmplat şi cam cât de normală e chestia asta cu luatul din trailer, ce mie îmi pare dubios de asemănătoare cu furtul…

Să aveţi Drumuri Bune! și…

Hai să milităm împreună pentru o meserie făcută corect și din pasiune… și nu pentru furt și căpătuială!

Cine nu a citit, poate citi aici şi Primul MANIFEST: „PUŞCĂRIA ECHIPAJULUI DIN TIR”

9 comentarii

  1. Eu as pune acel “orice tirist care fura, ii este teama sa nu fie prins” chiar asa, intre ghilimele, adica deh, poate nu toata lumea e la curent cu “Gramatica Limbii Romane interpretata de Dancila” 😏

  2. Bine Sheriff! La datorie ca întotdeauna. Dar ce zici, imboldul acesta spre cinste și corectitudine, îndreptat spre niște oameni fără de conștiință (glasul lui Dumnezeu în oameni), nu este ca și cum ai pune alarma sonoră să deștepte un surd?
    Știu, vei spune că nici vesticii nu sunt prea duși la biserică și cu toate astea îi ține frica de amendă să nu prade ca în codru. Unu, o comit și ei, în pofida acelor amenzi uriașe, care chiar sunt aplicate. Și doi, e pustiu în lume fără speranța și încrederea în Dumnezeu. Că altfel în ce și cine?

    • N-ai sa crezi, dar 90 % din tiristi sunt bisericosi „al dracu”! Majoritatea provin din medii rurale unde credinta e mare… eu sunt printre putinii soferi din Bucuresti, unde… nu mai continui ce😉.

      • Ba cred. Și singurul răspuns logic este că bisericos „al dr…”, nu e totuna cu om credincios. Asta nu înseamnă că vina o poartă totuși instituția bisericii, ci anumite slăbiciuni ale unor preoți care o „servesc”. Că și oamenii sunt superficiali și fac act de prezență duminicală fără să știe bine sau să înțeleagă ce se întâmplă acolo…e altă poveste. Și ca să explic ce zic, adaug aici o mică povestioară. Cu voia dumitale…
        Eram găzduit la un pădurar. Cuminte, serviabil, dar…lumesc, cum sunt oamenii de la țară. El se închipuia totuși „bisericos”. 🙂 Noi în perioada campaniei, dacă tot stam plecați de acasă, ne rupeam în figuri și munceam pe ruptelea. Ca să ne întoarcem firește cât mai repede acasă, unde aveam de prelucrat datele culese și a întocmi proiectele. Zi de zi intram în pădure și îi sileam astfel și pe ei, bieții pădurari, la efortul acesta neobișnuit, care se face o dată la zece ani. Mulți dintre colegi nu țineau cont nici de ziua de Duminică și aflând că eu prefer totuși să merg la biserică, omul nostru s-a bucurat. „Bravo, dom inginer, că eu să știți, nu mă simț bine fără să merg acolo într-una!” mi-a zis el, lăudându-mă și lăudându-se. Am fost amândoi așadar. În mod normal mergea și soția lui, dar i-a trasat sarcini speciale să se îngrijească de masă. N-a fost chip să-l clintesc din hotărâre și cum nici doamna nu părea așa de afectată, le-am dat pace. După ce s-a terminat slujba, la mirungere, preotul i-a șoptit să mai rămână un pic, că are să-i spună o vorbă. Venisem împreună, așa că am stat și eu. „Bine măi Florine, l-a luat acela în primire de îndată ce am rămas numai noi. Tu știi unde a fost băiatul tău, ieri?” „Nu știu părinte, că uite, am fost la pădure cu domnul inginer ăsta..” Iar preotul, care îmi luase seama că sunt figură nouă în enoria lui, îi zise aspru aruncând din când în când și spre mine priviri încărcate de complicitate. „A fost la o adunare de-a pocăiților, Florine! Bagă bine de seamă că-l pierzi! Eu atâta îți spun!” Iar privirea spre mine părea că-mi transmite: „Vezi străinule cu ce ne confruntăm noi aici, între ignoranții ăștia?” În fine, i-a mai zis ce i-a mai zis și ne-a dat drumul acasă. Pe drum l-am mai prelucrat și eu un pic, că să nu se apuce să-l certe sau mai știu eu ce să facă. Să-l ia cu binișorul, cum a fost, dacă i-a plăcut, dacă s-ar mai duce și de ce. Zis și făcut. După masă, îl oprește când băiatul da să se scoale și îi zice: „Băi Georgică! Ia stai tată un picuț, că am să te întreb ceva. Unde ai fost tu ieri?” „Am fost tot la o biserică tăticule, răspunse copilul nevinovat. Și pentru că am știut să spun „Tatăl nostru”, am primit o diplomă, stai să-ți arăt!” ”Ușor! Ușor! I-am șoptit eu lui Florin, până a revenit băiatul mândru cu diploma lui de credincios. Însă tatăl său, foarte destins l-a luat pe după umeri și l-a sfătuit într-un mod care pe mine m-a făcut să mă podidească lacrimile instantaneu, în efortul de a-mi înăbuși râsul:
        „Băi Georgelu tati, nu te mai duce bă la ăia! Că noi ne-am pomenit de când ne știm noi ortodocși și așa o să și murim. Și tata a fost, și bunelu… Și la noi nu e tăticule ca la ăia așa strictețe. Mai merge tăticule și o țigărică, și-o băuturică… Mai o femeie, pe lângă nevestică, dacă ești băiat deștept… Nu dom inginer? îmi făcu el mie cu ochiul. La ăia ioc de astea, vai de mama lor. De-aia le zice pocăiți. Așa că stai cuminte, ne-am înțeles? Bine. Ai de scris? Așa tată… Vezi dacă întreabă mă-ta, să-i spui că am plecat la o bere cu dumnealui, da?” Și am plecat spre cârciumă, ca doi credincioși ortodocși. 🙂 N-are importanță ce-a fost atunci în capul meu. Că le-am lăsat pe toate acolo…în cap. Mi-ar fi stat mie bine să fac dogmatică cu acel om, plin de bune intenții?

  3. Eu castig atat de bine incat imi permit sa-mi cumpar tot ceea ce doresc .Si fata mea este mult mai curata si mai scumpa decat a multora care ma platesc sa le transport marfa .AM MAI MULTA DEMNITATE SI RESPECT COMPARATIV CU CEL CARE IMI FURA ZILE SI NOPTI DIN VIATA MEA FARA A PLATI ORELE SUPLIMENTARE SAU SPORURILE DE NOAPTE . RESPECT PENTRU TOTI CEI CE DETIN FUNCTII DE CONDUCERE SI SUNT CORECTI .

  4. Mno, total de acord in ceea ce priveste furtul, luatul cum i-or spune unii si altii.. Eu vreau numa’ sa-mi bag PULA (cu litere mari) in privilegiile astea pe care tu consideri ca le avem noi… Si o sa-ti mentionez cateva dintre ele:
    Privilegiul de a te expune riscului ca aproape in fiecare noapte cineva sa intre peste tine in cabina si sa iti ia ce gaseste, iar tu sa ramai, in cel mai fericit caz, adormit de la diverse substante.
    Privilegiul de incerca sa te odihnesti intr-o cutie de tabla la -20 °C sau la +40 °C.
    Privilegiul de a te expune riscului unui accident sau aproape sigur unei sanctiuni atunci cand nu mai gasesti loc de parcare si esti nevoit sa ramai pe intrare, iesire, etc.
    Privilegiul de a pune chingi, a sta langa cisterna/siloz la diverse temperaturi ff ridicate/scazute, prin ploi/ninsori torentiale etc.
    Si exemplele pot fi mult mai multe, insa consider ca nu meriti efortul de a continua..
    In concluzie, daca nu stii cu ce se mananca aceasta meserie, vezi-ti de gandurile tale si nu mai privilegia atat, ca oricum sunt destui retardati care ne cred milionari in € care nu fac aproape nimic toata ziua…

    • Gandurile mele sunt aici si exact asta fac, imi vad de ele colegu’. Prin absolut toate cele de mai sus am trecut, mai putin chingile, pe care sincer nici acum nu le-am inteles… Cand vreau sa pun una, se aduna ca un melc dupa grebla aia de metal si dracu mai stie sa o desfaca dupa aia… 😂😂😂.
      In rest mananc meseria pe paine, ce mie imi pare floare la ureche dupa 5 ani de curierat la Urgent Curier, unde am trait fiecare zi ca si cand viata mea depindea de ziua aceea. Chiar si acum in al 12-lea ceas, dupa acest articol, inca am comentarii de genul ca ei, unii soferi sunt indreptatiti sa fure din tir, pentru ca Lidl nu le plateste descarcarea. Si eu mai descarc la Lidl pe liniile alea punand paletii in sir indian, mai si incarc la nemti cu liza electrica, in Belgia am refuzat sa incarc cu liza din aia gen „car roman” la fel si in Olanda.
      In rest asta e blogul meu si stii cum e… scriu ce-mi trece prin cap in el, dar in special comportamente umane nelalocul lor, nedreptati sociale si intamplari din viata.
      Asta e „nișa mea” ca sa zic asa, sa spun adevaruri nerostite de nimeni, pentru simplul fapt ca unora poate le e rusine sau frica sa le rosteasca, sau mai stiu eu, sa nu se faca de ras cumva.
      Numai bine, mulțam pentru comentariu 🙂

  5. Bravo Mihai, super articolul, furatul ca-n codru’ din orice motive tot furt e! Cât despre „privilegiile” astea fiecare le-a ales singur-singurel, a știut la ce se-înhamă, nu cred ca i-a pus cineva pistolu-n tâmplă sa-l oblige sa se facă șofer de tir! Este cu siguranță o meserie grea, nu orice o poate face, dar asa cum scriai și tu banii primiți nu-s de ici de colo. 😉

Lasă un răspuns la Mihai Hai Hui Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.