Cine pe cine a agatat in Piacenza? Ca io nu mai inteleg nimic!

Eram pe marginea drumului intr-o statie, unde pe o caldura inabusitoare asteptam autobuzul sa merg sa vizitez Piacenza, etalandu-mi minunata-mi faptura imbracata intr-un tricou bleu, șort trei sferturi a la Charlie Harper si ochelari Tom Cruise, asortate cu-n fel de „man purse” pe umar 😏
Incepuse si o ploaie de vara, numa’ bine-mi zic, ma mai racoreste… si ma bag sub o tufa de corcoduș, sa nu ma murez de tot, adoptand o pozitie barbateasca a la John Wayne, respectiv craci cracanati si o mana in sold.
Si atunci s-a intamplat! O Alfa Romeo neagra, opreste in tromba langa mine, geamul se lasa si o superba zeita italianca blonda ma imbie inauntru zambindu-mi gales: -Andiamo!
Eu eram una cu tufa de corcodus, lipit de frunzele-i firave ce-mi impodobeau chipul de zeu roman precum ramul de maslin, dar printre care totusi picaturile de ploaie se insinuau udandu-mi zulufii cei rari de pe cap, lipindu-mi tricoul de corp si infiorandu-mi pectoralii. Stiam ca sunt singur, dar totusi, doar asa de siguranta am tras un ochi in spate printre fructele roși-acrisoare, incercand sa-l zaresc pe norocosul ce va pleca cu frumusetea platinata. Nici tipenie primprejur…
-Ma che fare? Andiamo! insista ea si se intinde galanta si-mi deschide larg usa Alfăi Romeo, facandu-mi semn sa urc…
Eu perplex si intepenit de atractia fatala generata de feromonii mei de camionagiu transpirat si ud deja ca un catel in ploaie, ingaim ceva cuvinte amestecate:
-„I’m going to centro de la citta!”
Blonda platinata se porneste sa turuie suparata in italiana spre mine, cuvinte din care inteleg doar ceva de „inghilterra”, dupa care isi inchide usa si o tuleste si cu Romeo si cu Alfa… in timp ce eu raman ca prostit in ploaie minute bune incercand sa-mi dau seama ce WtFuck tocmai se intamplase.
Ploaia se inteteste si ma duc spre prima casa unde ma tupliez pe scarile ei sub un balcon, sperand ca autobuzul sa opreasca totusi, chiar daca nu sunt in statie.
Un mic Fiat apare de dupa colt, iar soferul cand ma vede lipit de usa, incercand sa ma feresc de picaturile de ploaie sub micul balcon, incetineste si se apropie de bloc…

Un batranel cumsecade lasa geamul lateral, (Aoleo… WtFuck incepusem deja sa cred ca sunt in Ziua Cârtiței) si ma invita politicos in masina, intrebandu-ma totodata daca vreau sa merg la Mercato…
Hait!!!… inca unul care ma invita in masina lui, asta nu-i a buna-mi zic si ii repet ce i-am spus si blondei mai devreme:
„I’m going to centro de la citta, aspettare autobus” stiut fiind ca italiana e la fel ca româna 50 la suta…
Incepe incetisor sa-mi explice intr-o italo-engleza ca Duminica autobuzul nu vine pe acolo, ci pe coltul celalalt din diagonala intersectiei. Ma uit neincrezator la el si la ploaia răpăitoare si dau din cap. -Îhî, Ok!
Batranelul ma vede ca ezit si nici una nici doua se da jos din masina si la adapostul unei umbrele vine langa mine si imi intinde bratul, sa ma ajute sa traversez strada pana in statia cealalta. Băăăiii, ce dracu-i asta? tot felul de țicniti in zona asta, imi zic in timp ce merg braț la braț alaturi de un batranel de 70 ani ce ma ajuta sa traversez strada… 🤣😂😂 Spun un Grazie pentru mica plimbare prin ploaie, batranelul se duce la masina si pleaca. La mercato probabil…

Buuun, poate ca totul ar fi fost mai usor de acceptat in mintea mea… ehh, fuse doar un batranel dubios de cumsecade si o tipa careia i-am cazut cu tronc… daca nu ar fi aparut si cel de-al treilea personaj.
Un tip cam de varsta mea cu umbrela deasupra capului se apropie de statie. Eu stau cam in ploaie la adapostul unei table de doua palme de deasupra orarului traseelor…

Tipul galant vazand ca sufar de umezeala atroce, se apropie de mine si ma baga sub umbrela lui, protejandu-ma de ploaie.
WtFuuuuck, băāăă…. ce dracului se intampla!?!? imi zic iar in timp ce coatele noastre se ating sub umbrela-i protectoare… asta amintindu-mi de tineretile mele cand incercam sa impresionez vreo fata si o bagam sub umbrela mea si chipurile din cand in cand ne mai atingeam usor pe mana.
Incepem sa schimbam cateva vorbe, ca doar suntem deja intimi la 15 cm distanta unul de altul sub umbrela. Discutam despre vreme evident si apoi despre autobuz…. el ma intreba de cand astept… pai cam de 25 30 de minute ii zic, el da din cap ganditor…
Eu ca sa mai destind atmosfera incordata, desi engleza lui era cam saraca, ii spun de episodul cu blonda din Alfa Romeo: -Una ragazza stoped machina here… and say Andiamo! Why?

Zambeste intelegator ca si cum ar stii despre ce e vorba :
-Prostituata, imi sopteste el complice la ureche…
-Who, she? intreb eu ca tâmpitul …
-„Si, si” raspunde el….si dupa o pauza imi sopteste iar la ureche facandu-mi cu ochiul:
-And anche Tu, prostituata!
Băbăeț’… va spun ca asta nu mi-a picat bine deloc! Intrebari fara raspuns mi-au navalit pe loc in cap… Adica blonda aia superba a crezut ca ma prostituam? Sau ea era prostituata si iesise la agatat in Alfa Romeo?
Si tipul… tipul asta de langa mine, de ne tot frecam coatele si uneori buca laterala stanga unul de altul… de ce dracu ma protejeaza cu umbrela lui?
Si mai ales ce rol a avut domne batranelul ala politicos care m-a trecut strada, in toata idila asta fantasmagorica nascuta intr-o statie de autobuz de la periferia Piacenzei?

Mi-am amintit pe loc cand aveam vreo 8 ani si ma trimitea mama dupa verdeata in piata la Hală si acolo era o batranica ce imi smotocea obrajorii si-mi mangaia parul bogat si creț cu mainile-i mirosind a leustean: „Tiii, iar ai venit măi flacaule? Hai la tanti sa-ti pupe obrajorii aia bucalati, ca frumos mai esti… p-tiu, p-tiu sa nu te deochi! O sa faci ravagii candva cu fețișoara asta, craiule!” Eiii, uite ca momentul meu de glorie venise. Aici in statia asta de autobuz de la periferia Piacenzei, era de ajuns sa intorc privirea si cadeau toti ca fulgerati de privirile mele Adonisiene…
M-a scos din visarea mea autobuzul… Ma urc doar eu, in timp ce tipul cu umbrela ramane pe jos in ploaie privindu-ma luuung cum ma departez, asa cum urmaream eu gagicile cand le conduceam la troleu acu vreo 30 ani…

Oameni buni… femei, barbati sau chiar batrani… aveti grija si nu va apropiati prea mult de mine… ca ma simt ca un prădător sexual!😗

Nu se stie ce pasiune va loveste si pe voi, ca deja am agatat trei la un colt al Piacenzei…

PS: Intr-un final am ajuns in Piacenza unde am mancat un gelato pe bancile catedralei, stand asa… mai departe de oameni, ca sa nu ma risc!

4 comentarii

  1. 🙂
    Cică ăștia cu calvizie precoce sunt mai potenți !!!
    Gelato, aia, are niște culori de Midia Năvodari- aleea hidrocarburi aromatice, de s-au strâns mațele în mine.

  2. Ce aventuri la ragazzo! 🙂 Frumos povestit. Parcă îmi vine și mie să mă leg de înghețata aia… Pe băț scria 25 aprilie… Sper că nu era data expirării 🙂 I joked… Dar am rămas într-o stare bună, m-a amuzat mult povestirea.

Lasă un răspuns la Mihail Toma Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.