Ne cresc copiii pan’ la cer!

Ne cresc copiii si asta-i bine,
dar vazut-a cineva ca parca se inalta prematur,
de parca i-am indopa la fiecare masa,
cu litri de lapte asezonate cu bucati de calciu?!
Copiii de 7-8 ani sunt inalti cat parintii,
cei de 10 ani deja i-au depasit,
generatia de acum creste, creste de nu se mai opreste,
frustrarile legate de inaltime dispar, omenirea evolueaza,
cumva ne transformam in proiectii ale viitorului,
cele ale oamenilor alieni, din visele noastre,
oamenii cei lunguieti, albi si filiformi,
ce vin sa ne rapeasca in miez de noapte
sondandu-ne si cercetandu-ne pe dinauntru…
Poate ca noi ne imaginam prea mult viitorul
si acum viitorul si imaginatia se intorc impotriva noastra ,
transformandu-ne usor, usor,
si generatie dupa generatie,
in Ei…
in proprii nostri descendenti,
in propriul nostru viitor,
din propriile noastre vise,
sau mai rau…
din propriile noastre cosmaruri!

Un comentariu

  1. Fiindcă tocmai vorbeam de curând despre proiecțiile pe care le făceam în copilărie… Anul 2000!… Cum părea el de îndepărtat pe atunci. Iar acum, după ce am pășit tocmai hăt, departe de el, constatăm că generațiile acestea alea viitorului sunt cât se poate de normale, ba chiar și mai înalte? Cum așa? Păi era vorba să fie mici și cu capul mare! Noi așa vă desenam, dragilor 🙂

Lasă un răspuns la condeiblog Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.