Rază de Lună Cap. 4: Li Fen

Capitolul 4: Li Fen

Timp de două săptămâni am stat ca pe ace. Nu am primit veşti de la prietenii mei şi nici eu nu am mai trimis nicio epistolă nimănui. Scenarii cumplite se derulau în mintea mea şi-mi închipuiam prietenii aruncaţi în temniţă de Fang sau alţi nobili uzurpatori ai tronului şi sincer nici mie nu-mi întrevedeam un viitor prea sigur. Incertitudinea îmi măcina încet, încet nervii.

Îmi canalizasem atenţia şi energia pe ţevile mele de bambus, ca să nu mai gândesc atât de intens la complotul lui Fang. Complot de care nici măcar nu eram sigur că există sau a existat vreodată.

La un moment dat mă hotărâsem să mai aştept încă o săptămână şi fie ce-o fi, plec în capitală. Totuşi un singur fapt părea clar şi îl auzeam tot mai des din mai multe surse diferite:

” În curând Dai Yu va fi încoronată ca cea de-a şasea Împărăteasă de Jad a Chinei”, iar asta îmi întărea convingerea că totul e bine.

Ca să mai uit de gândurile negre mi-a venit o idee. Văzusem în birourile din capitală precum şi în palatul imperial nenumărate picturi, mai ales portrete unele de mărimi considerabile şi mi-am amintit că un tânăr chinez înscris pe listele de credite şi ce acum muncea la ţevile de irigaţii, era pictor. De ce nu ar imortaliza aceste momente pe pânză în ulei şi vopseluri, momente ce mie îmi păreau că vor schimba pentru totdeauna viaţa întregii provincii? I-am cerut să lase lucrul brut şi să picteze cu sufletul tot ceea ce vede în toate schimbările ce vor urma pe podişul nostru. Azi o pictură fără schele şi ţevi de bambus şi alta peste o lună cu ele instalate. Şi bineînţeles ceea ce mă interesa cel mai mult: un tablou cu terenul arid şi uscat plin de buruieni şi fără câmpuri de orez, urmate de alte acuarele cu pătratele orezăriilor pline de ape galbui-albastrui în care se leagănă orez verde, bogat şi mănos. Doream foarte mult ca aceste tablouri să i le dăruiesc micuţei Xing Yu, ce era dornică să ştie ce se întâmplă aici…

Noua mea preocupare m-a ţinut deoparte o vreme de problemele din capitală şi apoi iar mi-am amintit: De ce tac prietenii mei? Şi la fel şi Xing Yu, niciun semn de la ea. Hotărât lucru trebuie să plec în capital… dar soarta a hotărât să primesc răspunsuri imediat, în doar câteva zile.

În ziua când i-am văzut pe Chang Hu şi pe Ju coborând dintr-o trăsură în faţa biroului meu am crezut că îmi stă inima în loc de bucurie. Erau bine prietenii mei!

– E totul în regulă? întreb panicat.

– Lu Yanjing, stai linsitit! Cu toţii sunt bine şi Prinţesele de Jad la fel… De fapt am venit să te înlocuiesc, noua guvernatoare de la trezorerie mi-a ordonat să vin să te eliberez din funcţie pentru o scurtă perioadă, trebuie să mergi în capitală, îmi grăi repede Chang Hu

Eu doar bâiguiam din buze neinteligibil, căci nu înţelegeam nimic:

– Da, ce… guvernatoare… la trezorerie… capitală!

– Lu Yanjing, hai înăuntru la o carafă de vin şi îţi povestesc totul. Plus că mi-e şi foame după atâta cale lungă, spuse Ju luând-o spre casă.

Mi-am dat seama că eram toţi trei în drum şi dacă nu îi lăsam să vorbească şi să-mi spună pe rând tot ceea ce se întâmplase, nu voi afla nimic clar.

– Ai dreptate! Haide în casă.

Imediat bucătăreasa le-a întins câte o cană de vin şi ceva de mâncare. Câteva minute s-au auzit numai înghiţiturile lui Ju şi sorbiturile lui Chang Hu, pentru ca în sfârşit să înceapă să vorbească:

– Încep prin a-ţi spune că Fang l-a asasinat pe Gan Yu şi a fost aruncat în teminţă împreună cu ceilalţi nobili ce au fost şi ei demascaţi, spuse Chang Hu. De altfel dacă nu mă înşel Fang a fost deja spânzurat împreună cu alţi 3 nobili. Restul sunt în închisoare sub acuzatia de participare la complot pentru răsturnarea dinastiei Yu şi încercarea de instaurare a unui nou împărat. Cel mai probabil noul împărat ar fi fost Fang, dacă nu era prins şi îşi continua planurile uzurpatoare.

Eu sunt cu gura căscată incapabil să prelucrez atâtea informaţii noi şi contrare:

– Cum, cum a fost posibil să-l asasineze?

– Prin hârtia de orez, aşa cum a mărturisit chiar el. Cu un praf, o otravă puternică pe care a suflat-o printr-un tub prin găurile vorbitoare. Împăratul a inhalat otrava şi totul părea un asasinat fără urme vizibile doar că medicii ce au încercat să-l salveze pe Împărat când s-a dat alarma, şi-au dat seama că a fost otrăvit.

– Aşa, continuă!

– Când Dai Yu a primit scrisoarea de la tine, deja îl bănuia pe Fang, după cum am înţeles că ţi-a spus şi ţie cândva şi pusese să fie supravegheat pas cu pas. Dar acele nume amintite de mine au fost mult mai valoroase, pentru că a reuşit să-i aresteze pe cei doi ce au mărturisit totul ca să scape de pedeapsa capitală. Întradevar Fang căuta adepţi pentru cauza lui confucianistă şi tocmai de aceea când te-a văzut că te întâlneşti atât de des cu Prinţesele de Jad, te-a trimis din capitală. Pentru el nu mai prezentai interes şi nu l-ai mai fi putut ajuta.

– Şi avem şi veşti bune: Peste 20 de zile Dai Yu va fi încoronată Împărateasă de Jad şi Xing Yu doreşte neapărat ca tu să fii prezent. Pleci singur cât mai curând posibil, iar noi vom rămâne aici să ne îngrijim de provincie în lipsa ta… acestea ne sunt ordinele transmise de Dai Yu, sfârşi istorisirea faptelor Ju.

*****

“ Simt că m-am îndrăgostit de Li Fen!

Din acea seară de când am sosit în capitală şi am întâlnit-o pe noua guvernatoare a trezoreriei, Li Fen înlocuitoarea lui Fang.

Ştiu că îmi e superioară în funcţie, dar nu am putut să nu îi remarc frumuseţea. La început nici nu mă băga în seamă, dar am încercat prin toate mijlocele să-i intru în birou chiar dacă nu am avut treburi acolo sau măcar să o întâlnesc pe coridoare… Însă ea doar îmi zâmbea pe sub gene şi râdea uneori la glumele mele…

Strădaniile mele au dat într-un final rezultate atunci când după opt zile de la sosirea mea în capitală, am fost invitat să îi fiu alături în tribună, la ceremonia de încoronare a noii Împărătese de Jad, Dai Yu.

Baloane cu aer cald, farfurii învârtitoare înfipte pe beţe mânuite de jongleri agili şi dansatoare diafane îmbrăcate în mătăsuri colorate, a fost spectacolul oferit atunci de curtea imperială la încoronarea lui Dai Yu, dacă vă mai amintiţi… ştiu că deja v-am spus asta…

Am fost aşezat în tribuna oficială, iar Li Fen noua guvernatoare a trezoreriei a stat lângă mine. Era o prezenţă absolut încântătoare. Nările îmi freamatau când simţeam dinspre ea un miros îmbătător de flori de lotus şi de iasomie ce-mi răscolea simţurile. Oare de când nu mai fusesem aşa aproape de o femeie? De mult, de prea mult timp.

Silueta zveltă, graţioasă, părul strâns în coadă lungă lăsată pe spate, gura mică, roşie, dar cu buze pline… Îmi semăna atat de mult la înfăţişare cu Dai Yu. Ohh, iarăşi Dai Yu, oare de ce nu mi-o pot scoate din minte?

Dai Yu era în acele momente îmbrăcată în haine largi cu trenă de ceremonie şi stătea aşezată pe un tron împărătesc undeva, departe de mine. Nu îi puteam zări faţa prea clar.

La un moment dat Li Fen mi-a atins mâna din greşeală şi amândoi am tresărit stânjeniţi, zâmbind încurcaţi. Eu ca de obicei am incercat să fac glume şi să mentin o conversaţie cât mai interesantă. După apusul soarelui, când s-a sfârşit ceremonia m-am oferit să o conduc spre casă, dar a insistat să ne mai plimbăm prin oraş pentru o vreme pe străzi pustii, chiar prea pustii.

Abia după miezul nopţii am ajuns lângă casa ei şi m-a invitat înăuntru, dar numai după ce s-a asigurat că nu e nimeni prin preajmă. Funcţia ei nu îi permite o aventură cu un angajat, a fost explicaţia ei. Mie îmi convenea de minune, nici eu nu aş fi dorit bârfe inutile. După câteva pahare de vin băute împreună pe canapea timp în care a stat lipită de mine, a tras atentă toate draperiile casei să fim feriţi de priviri indiscrete şi apoi m-a sărutat îndelung rugându-mă să o aştept pe canapea. Acolo în semintuneric am mai băut câteva pahare de vin de unul singur, probabil de frică sau ca să îmi fac curaj. Moleşeala m-a cuprins şi aţipisem de-a binelea, când peste mine s-a aşezat deodată trupul dezbrăcat, silfidic al lui Li Fen. Nici nu o auzisem intrând, iar de văzut era mult prea întuneric. Şi apoi cât de pasional m-a sărutat şi cât de furibund m-am dezbrăcat ca să pot să mă lipesc şi eu gol de pielea ei fină, albă, învelită în părul lung şi despletit ce îi mirosea înnebunitor a flori de lotus şi iasomie…”

Îmi dau paharul de vin peste cap şi mă uit la prietenii mei ce mă priveau cu gura căscată…

După câteva carafe de vin băute împreună am hotărât sa le mărturisesc taina mea celor doi tovarăşi ai mei, dar numai după ce i-am pus să-mi jure că vor ţine secretul. Oricum şi-ar fi dat seama şi singuri, ceva se schimbase în comportamentul meu de când am fost la încoronarea lui Dai Yu în capitală acum mai bine de 3 luni. Întotdeauna plec singur în capitală unde stau doar câteva zile şi îi prezint rapoarte chiar lui Li Fen despre progresele din provincia Ganzhou, iar apoi mereu vine o seara când sfârşesc în patul ei…

Şi ca orice bărbat, acum mă pot făli şi lăuda în faţa lor cu noua mea cucerire, pentru că mă bazez pe discreţia lor. Prea mult am ţinut acest secret în mine…

Ju şi Chang Hu m-au ascultat visători şi acum rumegă noile veşti aflate:

– Greu ai ales prietene Lu Yanjing să ni te destăinui cu noua ta iubită… dar te iertăm! Doar de data asta… la următoarele cuceriri, sperăm să fii mai punctual, mustăci Ju spre mine.

– Următoarele cuceriri? Ju, înţelege că acum nu-mi stă capul la altcineva, doar la Li Fen. Sunt nerăbdător să plec din nou peste două zile în capitală cu registrele de plăţi şi de încasări. Eu ştiu ce o să urmeze după aceea… şi le fac cu ochiul băieţilor.

Chang Hu tace şi nu spune nimic. Doar bea pahar după pahar, ca şi noi ceilalţi dealtfel, apoi îmi spune mucalit:

– Cred că Li Fen vrea să o laşi grea! În curând o să fii tată! Ai să vezi tu de nu o fi aşa!

– De unde ai mai scos-o şi pe asta, Chang Hu? Deşi tare aş mai dori un copil! amintindu-mi de bucuria ce mi-o provoca Xing Yu.

– Din hârtii Lu Yanjing, din hârtii! Numerele nu mint niciodată. Uite aici… şi-mi scrise pe o foaie datele la care mă duceam mereu în capitală chemat parcă dinadins de Li Fen.

– Pleci mereu când eu trebuie să fac unele rapoarte de taxe pe care ţi le dau să ajungă la birouri în capitală într-o anumită zi. Şi de verifici atent vei vedea că toate au aproximativ aceleaşi date fixe, plus minus câteva zile. Ce-ţi spune ţie asta? insistă Chang Hu ca un adevărat om al cifrelor. Se pricepea tot mai bine la mânuirea taxelor şi mă ajuta enorm preluând o mare parte din îndatoririle mele.

– Că mă cheamă la date fixe cu rapoartele, exact aşa cum susţii şi tu, îi punctez eu.

– Şi să faci dragoste cu ea, craiule după cum chiar tu te-ai lăudat! Şi asta după multe luni în care ai ţinut ascunsă taina faţă de noi, spune Chang Hu cu reproş în glas.

– Să fie clar, nu m-am lăudat… m-am confesat vouă, prieteni. De prea mult timp ţineam asta în mine…

Dar Chang Hu avea dreptate, nu observasem amănuntul acesta. De câte ori ajung în capitala Li Fen încearcă pe cât posibil să scape din patul meu ca un ţipar. Ba că e chemată la o petrecere, ba că e invitat special la premiera unei noi trupe de teatru japonez ce are spectacol în oraş sau alte tertipuri femeieşti lunare. Şi deodată vine o anume noapte când înainte să merg spre casă îmi spune să trec pe la ea la un pahar, apoi sunt împins cu o carafă de vin pe canapea s-o aştept, atât cât se îmbăiază ea. Întotdeauna la ea acasă, întotdeauna noaptea târziu. Apoi spre dimineaţă trebuie să plec grabnic ca să nu ma vadă servitorii sau vecinii.

Ooo, daaa… e şireată ca o vulpe Li Fen, vrea să mă prindă! gândesc eu… Cred că ar trebui să mă însor cu ea!

Ar fi putut să-mi spună că vrea sa facem un copil. Dar gata, de acum o să îi propun să vină cu mine în provincie, să nu mai lase să fiu trimis singur în delegaţia asta, ce pare că s-a întins la nesfârşit. Hehe, uite în felul acesta copilul va apărea cu mult mai repede, mă bucur eu.

– Şi dacă e chiar contrariul? Adică nu vrea să rămână grea şi exact atunci mă cheamă în patul ei? mă descurajez singur.

La asta nu se gândiseră, dar izbucniră amândoi la unison:

– Toate femeile ar dori să te aibă în pat sau să aibe un copil cu tine, Lu Yanjing. Eşti un erou de război avansat Strateg, eşti Dregător al taxelor şi mai ales eşti în graţiile familiei imperiale.

Asta cam aşa era, eram o partidă bună, mă încurajez eu. Deşi cam sărac, dar totuşi încerc să strâng ceva avere. Poate rezultatele mele cu ideea ţevilor de irigare de pe podiş ar putea să conteze foarte mult. Şi chiar aveam rezultate uimitoare…

În ziua când ţevile au fost montate şi au ajuns pe podiş acum 2 luni, toţi ţăranii erau prezenţi. Eu şi tovarăşii mei urmăream gâtuiţi de emoţie ce se întâmplă şi ascultam ţipetele celor din vale ce ne anunţau dacă apa urcă. Din loc în loc erau mici găuri date în beţele de bambus şi atunci când apa ajungea în acel loc, în gaură era bătut un cep şi cel de acolo striga că totul e în regulă. Din aproape în aproape apa şi-a făcut timidă apariţia pe podişul nostru. Ore în şir ne-am uitat la ea cum râureşte cu debit gâlgâit, uneori repezit alteori liniştit şi inundă câmpurile din jur. Pământul arid înghiţea apa hulpav, dar ştiam că atunci când se va suprasatura de apă, ea va începe să băltească formând mici lacuri şi smârcuri propice culturii orezului.

Terenul fusese curăţat de arbuşti şi buruieni iar mici pătrate de orezarii acum secate îşi făcuseră apariţia din timp pe podiş. Digurile ridicate ca nişte chenare aveau din loc în loc canale de scurgere ce asigurau circulaţia apei dintr-un pătrat în altul.

Abia spre seară ne-am îndurat să ne urnim spre case, hotărâţi să revenim a doua zi. În ziua următoare apa era tot acolo, se prelingea pe pământ, cucerind şi mocirlind pătrat după pătrat de orezărie. Ţevile erau un succes!

Sfârşitul Capitolului 4: Li Fen

Un comentariu

  1. Aha! Li Fen, cică… 🙂 Dezvelești ușor, precum o femeie corsajul… 🙂 Să ghicesc și să mă bucur și eu, cititorul, că descoperirea e a mea iar frumusețea anticipată cu fiecare centimetru, de asemenea.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.