50 bani în Fontana di Trevi

Mă scol cu noaptea’n cap în beznă totală. Îmi fac curaj şi plec… hotărârea mea e deja luată.
Roiuri de ţânţari mă întâmpină cum cobor din camion şi mă însoţesc bâzâindu-mi capul.
Cei doi peckinezi de pe drumul de ţară de lângă morcovii din Celano mă ştiu foarte bine. Dar acum mă latră ascuţit şi supăraţi… Mă şi urmăresc o perioadă pe strada întunecoasă, pustie şi prăfuită.
Bufniţele bufniţesc prin copaci. O pisică scoate sunete înfiorătoare prin tufe… Mai trece câte o maşină din când în când şi asta îmi dă curaj. Dar degetul mare ridicat în bătaia farurilor la răsărit de zi, nu mă ajută cu nimic.
Intru în oraş şi încep să urc pe straduţele-scari din Celano. Gâfâi, sunt deja obosit…

Dar trebuie să continui, să-mi termin cursa de 5 km până în centrul oraşului, altfel pierd autobuzul.

Autobuzul de Avezzano… Îl prind, dar apoi pe drum tot opreşte şi mai ia pasageri…
Risc să pierd şi trenul…
În Avezzano cobor, mă orientez rapid, alerg spre gară la peronul 2 şi mai apuc să întreb pe cineva în timp ce mă urc în tren: – Roma? … -Si…
Gata, de acum sunt liniştit. Nu mai am decât de tăiat juma’ de Italie şi să scap de ea. De fisa de 50 bani care-mi atârna prin buzunare de vreo 8 luni. O voi arunca acolo unde îi e locul… în Fontana di Trevi.
La destinaţie un val de căldură şi de fericire mă inundă. Sunt în Roma!
În afara gării vânzoleală mare, ca la primele ore ale dimineţii… zeci de scuterişti pe străzi.

În sfârşit fântâna!

Apă albastră şi marmură alb strălucitoare. Mă pregătesc… Şi mă răzgândesc! Nenorocire mare… În apă nicio monedă. Cum e posibil aşa ceva? Caut cu privirea semnul cu ” Nu aruncaţi monede în apă!”
Dau ocol fântânii şi apoi înţeleg. Au venit piscinarii să cureţe apa de monede. Le greblează de pe fundul apei şi le aduna într-o fâşie ce apoi o aspira pe mal. Şi umplu nişte saci de rafie. Mulţi saci.
Şi lumea stă cuminte şi răbdătoare să termine băieţii de curăţat să poate ei arunca alte monede. Fâşia de monede pare din aur în bătaia soarelui!

Nu am de ales şi plec să mă plimb până termină ei treaba. Sper doar să termine până plec eu din Roma.
În Piaţa Navona un soldat urlă la mine să nu-l pozez. Îi fac semn că e selfie cu fântânile în spate.

Un faraon pe un piedestal, e de fapt un om împăturit în manta aurie. Se mişcă din când în când… şi în mod sigur şi transpiră în bătaia soarelui.

Găsesc şi o coloană… e a lui Marcus Aurelius… apoi şi Pantheonul.

Traversez râul Tibru şi în faţa Castelului Sant’ Angelo voci româneşti se contrazic:
-Eu zic să intrăm!
-Nu intram ca nu merită!
-Cum aşa, e doar 5 euro!
-Da-ţi ochelarii ăia de soare jos şi vezi că e 15 euro, îl apostrofează încă vreo 3-4 din grup.
-Mda… şi care e problema? comentează el în timp ce se îndepărtează.

Romanii sunt zgârciţi! Sau poate doar cumpătaţi?

-Cat e o Cola? întreb eu mort de sete.
-3,50 euro. ..Fuck!… nu suntem cumpătaţi deloc. Suntem clar zgârciţi şi plec preferând să-mi umplu sticla de apă din gura unui Leu-Cişmea.
Dar ce zic eu, toată Roma e zgârcită. E coadă mare la umplerea sticlelor la Leul-Cişmea.
Sau poate sunt doar pioşi şi vor să fie atinşi de Duhul Sfânt al Vaticanului… Da, sunt în Vatican!

Mă duc în Piazza San Pietro la Sfântul Balcon. Papa nu e acolo, dar eu sunt.

Papa Hai Hui vă salută!

Arlechinii din Garda Papală sunt de pază şi nu mă lasă să intru fără bilet.

Am nevoie totuşi de o minune. Singura mea speranţă e această călugăriţă originală de Vatican… O urmăresc asiduu şi îi spun să-i transmită Franciscului ei cel nonconformist dorinţa mea.

„-Mergi în pace fiule…Padre e cu tine” îmi zâmbeşte călugăriţa Vaticană în selfie-ul meu.

Aşa că mă îndrept spre fântână sperând în minunea lui Padre Francisc.
A avut dreptate călugăriţa din Vatican. Se poate arunca cu monede în Fontana Di Trevi. Asta dacă reuşeşti să te apropii de ea.
Toţi stau pe margine şi conform tradiţiei arunci moneda pe spate.
Mă aşez şi eu şi zvarrr, moneda mea de 50 bani e în Fontana di Trevi…