Cineva mi-a spus de curand ca cel mai usor e sa spui ce gandesti, fara ascunzisuri si fara masti! Si cum viata nu mi-a dat prieteni sa le pot spune chiar totul, ca incepeau sa caste plictisiti cand deschideam gura, am platit unul virtual, respectiv blogul asta, unde pot scrie absolut ORICE!

ASA CA:

Daca esti din cei care stiu in ce ordine se folosesc tacamurile si paharele de la o nunta, fara sa intrebi in stanga si in dreapta… Ai gresit locul, aici nimeni n-are habar si nimanui nu-i pasa de asa ceva!

Daca nu injuri si nu folosesti cuvintele cu P mare sau cu p mic, sa stii totusi ca aici s-ar putea sa mai dai de unele din ele!

Daca mergi la biserica mai des decat la: Botez, Nunta, Dead-End sau cu 10 minute inainte si 5 minute dupa Inviere, aici nu vei gasi nicio Usa de Biserica!

Si mai ales, daca esti asa, mai Firoscos din fire… aici sigur nu e locul tau!

Aici sunt doar povesti de spus la o bere, intre prieteni, barbati, sau femei mai dezghetate!

PLUS O PREFATA:

Mie imi place sa scriu. Mult.
Pot scrie despre ceva ce mi-a trezit interesul pagini intregi.
Idei si texte mi se deruleaza in minte cu rapiditate. Pana acum compuneam un text in minte si cam atat. In zile, daca nu chiar ore, se alegea praful de el. Cu niciun chip nu imi mai aminteam de el, doar vag si nu mai puteam lega povestea, pentru ca alt text ii lua locul.
Cineva mi-a spus ca asa pateste si el, dar cu laptopul. Procesorul e bun, dar Hard-ul e mic si Ram-ul la fel, asa ca daca vrea sa scrie ceva nou, trebuie sa stearga ceva vechi si sa tina doar cate o fereastra deschisa.
Scriu cu limbaj normal, actual, fara cuvinte pompoase, de genul inaintasilor: „Soarele apunea ca o portocala imensa in marea de smarald,” sau „Ma afund in ochii tai albastri ca cerul ” … Bleah… Ce dracu sa caute o portocala intr-o mare si mai ales de smarald? Sta locului in raft si atat si face pe oranjada cand trebuie.
Si apropo, cati dintre noi am vazut in realitate cum arata un smarald? Ma gandeam eu
Si primei tipe cu ochi albastri care-mi face ochi dulci, ii dau urgent papucii, ca nu as sti ce sa-i spun. Prefer una cu ochi caprui, sa-i pot spune simplu: ” Draga, ai ochii exact ca 2 masline Kalamata”
Asa ca toate ideile astea m-am hotarat sa mi le trantesc aici pe blog. Habar n-am ce sunt, dar eu m-am saturat de ele!
„Mai tai din ele, da-le dracu!” ca-mi tin hardul ocupat si ram-ul supraincalzit cu toate prostiile astea.

Aici aveti intamplari reale, impletite cu fictiune si doar cu actiune. Fara parabole subtile si alte alea, ca deh, recunosc, am vocabularul limitat. Imi place ca atunci cand scriu ceva, sa-mi imaginez imediat acel loc, fara eforturi de imaginatie inutila.
Cat despre ce e realitate si ce e fictiune va las pe voi sa descoperiti!