Fustangiul

F e mare fustangiu si celibatar convins.

Nu e colegă din firmă care sa nu-i fi trecut prin pat. Stiu tot ce face si cu oricine se culca, asta intrandu-mi oarecum in fisa postului de coleg de munca si prieten de cativa ani buni cu F.

Stie ca se poate baza pe discretia mea si ca nu o sa-i imprastii aiurea povestirile despre aventurile lui amoroase, asa ca ori de cate ori avem o cursa in imprejurimile Bucurestiului eu fiind la vremea aceea soferul lui, mai aflu ce si cum… chiar si unde, cu detalii uneori “dureros” de intime despre viata lui de noapte. Dureros in sensul ca are un obicei prost sa-mi aminteasca si sa-mi reproseze mereu de viata mea unisexuala de familist, de parca ca eu as fi cel ciudat. Dar vrand nevrand trebuie sa-l ascult, pentru ca absolut orice discutie la o bere sau cand suntem singuri, indiferent ca incepe de la o bujie sau o undița, se termina intre picioarele unei domnișoare.

Dar ce domnișoare, zic! Sunt numai una si-una, de parca le alege cu penseta dintr-o agentie de modeling, numai pe cele in forme de amfora, de strugure si alte fructe gen pepeni in sus, apoi curba unui dovlecel subtire la mijloc, urmat de o rotunjime de parā generoasa mai jos. Mdea, nu-s chiar slăbături de modeling, dar mie asa-mi place sa le zic, sunt toate doar “bucăți bune”

Eiii, dar totusi o aventura de-a lui o sa i-o divulg, acum dupa mulți-mulți ani, până nu o s-o uit de tot. Oricum, inca nu s-a însurat, se pare…

Eram in cursa, sosea libera, noaptea spre dimineata, timp berechet pana la destinatie.

Si incepu F asa prin invaluire, sa intrebe despre ce-am mai facut zilele trecute, pana a ajuns la subiectul lui preferat.

-Ți-am zis c-am fost intr-o discoteca, acum doua nopti?

-Nu… eu de colo, scurt. (e clar, incepe iar cu vreo noua cucerire de-a lui)

-Băi, asa cum mă asteptam, erau numai bunăciuni p-acolo in club… si dupa ce-am tras cateva shoturi si-am facut cinste la vreo doua tipe, mi-am dat seama ca niciuna nu o sa plece cu mine in noaptea aia. Si m-am hotarat sa ma tirez spre casa….

-I-auzi, mormăi eu cam fericit pe „ghinionul” lui ( ce sa-i faci prietene, soarta-i crudă uneori )

-Și pe stradă, pe langă club ce să vezi… si face o pauză privindu-mă intrebator…

( mă al naibii, daca nu e in club e pe strada)… ii ridic și eu o spranceana, raspunzandu-i la intrebare

-In fața mea o tipa trăznet țocănea cu tocurile pe marmura de pe trotuar, cu pași mici si repezi. Las si eu compasul mai micuț gândindu-mă ce sa-i spun cand trec pe langa ea, bag mana in buzunar si-mi scot telefonul, ca sa par așa… ușor dezinteresat. Doar cât mi-am aruncat privirea in telefon pentru cateva secunde, că am si auzit un “trosc”. Tipa isi rupsese un toc, rămas fix intre doua dale de marmura.

– Eiii, pā dracu! scap eu o mini sudalmă ( clasic auzi… să-și rupa tocul taman in fața lui, unde se crede ăsta, în filme hollywoodiene?)

-Da frate, dacă-ți spun! Tocul troznit si infipt 3 cm intre dale, de mi-a trebuit câteva minute bune să-l scot de acolo. Evident ca nici prin cap nu mi-a trecut sa-i spun gagicii să se descalțe si toate manevrele de extragere a tocului au fost efectuate ca la carte, adica pus mana pe gleznă si apoi pe gambă, urcat finuț spre spatele genunchiului, aruncat ocheade sub fusta-i scurtă, după aceea apucat pe dupa talie si atins sânii cu varful degetelor, atunci cand am ajutat-o să-si continue drumul. Doar sunt profesionist Mihaie, mă știi! Și săritor din fire, că nu știu ce-ar fi pățit săraca fără mine prin preajmă…

…( băi F… dă-o-n mama ei de treabă… ce căcuță oi fi facut tu in scăldătoare, ce fel de satiri desfrânați in loc de ursitoare ți-or fi stat la cap, zău dacă știu) – Si ai condus-o acasă, evident… incerc eu sa mai scurtez povestea.

-Ți-ai găsit, ca eu stăteam doar la doua blocuri distanța. Am dus-o la mine, normal. De inceput… am inceput din lift, ca să zic asa… Tipa era mișto rău, eu eram si băut și incins, așa că lucrurile au luat rapid amploare si decurgeau grozav de bine… Nici in casă nu am pierdut vremea si din cateva sărutări si mângâieri am ajuns in bucătărie, unde o prăvălesc pe burtă taman pe masă, o știi nu?… aia de metal si sticlă…

(normal c-o stiu, e singura ta masa, unde mai facem o șeptică asezonată cu bere si pizza, plus ca am montat-o amandoi daca mai ții minte) -Aham, o știu…

-Chiloțeii i-au cazut singurei parcă, tipa doar a bagat mâna sub fusta și-a desfacut o capsă, ceva… apoi si-a lasat si rochița să cadă pe podea. Incep normal sa trec la actiune, sunt pregatit, pantalonii mei si chiloții sunt deja in vine si parcă, parcă, totuși nu nimeream unde trebuie… Tipa bagase o mână printre craci si mă tot ghida spre locul acela… știi tu… spre baza secretă ca să zic așa…

… eu nu zic nimic, încep sa par total dezinteresat de subiectul arhicunoscut pentru mine, deși noutatea asta cu baza secreta din prima, inca nu aparuse in povestirile lui… Mă las doar o leacă mai pe spate, simțind un oarecare discomfort in creștere necontrolată in zona inghinală și mă fac ca nu-i observ surâsul din colțul gurii…

-Ai ințeles unde bat, nu-i așa? insista el in chinuitoarea deja descriere a unui vis umed adolescentin, făcându-mi șmechereste cu ochiul stâng…

… in continuare mă stradui sa par calm… calm precum o scoică nepăsatoare ce zace pe fundul lacului, doar o pleoapă mi se zbate așa… cam necontrolat si omulețul-mi urcă rapid de vreo doua, trei ori inghitind in sec, pornind de la baza gatului până hăăăt… în măseaua mea de minte, de care se izbește zgomotos amintindu-mi ca in viața imediat urmatoare să mă gândesc mai bine ce voi face cu viața mea socială…

-Așa și? il intreb totusi, făcându-i pe plac… ( mamă ce voce pițigăiată am, mă mir singur la auzul vocii mele)

-Și cum iti spuneam, tipa tot insista să mă îndrume intra-colo ghidându-ma cu mana strecurata printre picioare, parca vrând să evite ceva…

(mdea, zii odată nu mă mai fierbe atâta, dă-l naibii de film porno de lung metraj, fă-l o pastilă de Pornhub de cateva minute si gata… imi trece o săgeata cu-n gând rapid prin creier)

– Bag si eu mâna mai bine, p-acolo intre cracii ei și atunci… atunci am pus mana pe ea… sau pe el… Pe un cuc… dacă mă intelegi!

-Pe un ce? ma trezesc eu aproape răcnind din reveria molcuță ce mă cuprinsese, de-aș fi aprins o țigară de numa-numa…

– Pe un cuc, ce nu ințelegi? Tipa mea cea trăznet de stătea goală pușcă culcată pe masa mea, era un travestit, incheie F descrierea aventurii amoroase.

– Incredibiiiil !!! acolo in mijlocul soselei, intr-un sat de pe langa periferia Bucurestiului am pus o frână de-am zis că mă învart în loc. Încep și râd si râd in hohote si F mă priveste și eu continui să hohotesc isteric, bucuros de toata intorsătura evenimentelor…

În sfârșit karma, chakrele, destinul si fatalitatea și-au dat mâna și-au hotărât intr-un final să-l pedepseasca aspru, pentru toata viața lui de fustangiu. Acum mă simteam răzbunat… răzbunat pentru toate poveștile lui ce mi-au chinuit viața mea de soț timpuriu și mi-au inflăcărat imaginația de familist convins.

-Șiii… ce ai făcut? intreb eu făcând pe prostul, asteptand febril o încheiere abruptă de genul fugit pe scări cu pantalonii-n vine, călugarit brusc si jurat că nu mai agață in veci pe nimeni.

-Eiii, ne-am descurcat! Tipa sau tipul, cum vrei să-i zici… a intors privirea peste umar și mi-a șoptit: – Doar nu vrei să lași acest mic amănunt să stea in calea unei partide de sex nebun. Continuă, te rog! … Si eu normal… am continuat ce… incepusem!

– Aaaaa… e tot ce-a mai putut ieși din gura mea căscată de uimire și cu mandibula cazută, deja lipită de volan.

Aproape ajunsesem la destinație, iar discuția s-a stins de la sine, nimeni nu a mai deschis vreodata subiectul despre intamplarea aceea ciudata.

De atunci l-am privit parca altfel, cu alți ochi pe F.

A ramas mereu acelasi fustangiu, povestile despre cuceririle lui de-o noapte apareau la fel de des in discuțiile noastre, dar totuși… parcă mai era ceva intre noi…

Era așa, un fel de cuc… un cuc de mărime nici prea mare, nici prea mic, bălăngănindu-se in toate directiile si lovindu-se de masa de metal si sticlă din bucatarie…

Si da… daca va intrebați asta… normal ca in viitor am evitat sa mai merg la el acasă să facem o șeptică si să mâncam o pizza pe masa din bucatarie. N-am mai fost in stare să fac asta. Amintirea cucului revenea de fiecare dată la fiece invitație, refuzată politicos și întoarsă cu o invitație la bere, acasă la mine.

Acasă la mine, acolo unde trăia un singur cuc. Al meu!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.