Ping-Pong cu Hong Kong

Prin anii 1700 britanicii erau, ca de altfel și acum, o mare nație consumatoare de ceai, pe care îl importau din China.

La acea vreme China nu dorea să facă troc, adică schimb de ceai contra altor mărfuri și prefera să vândă ceaiul pe lingouri de argint, ceea ce părea un schimb dezavantajos pentru britanici.

Britanicii găsesc însă o cale să-și recupereze argintul plătit pentru ceai, începând să aducă masiv opiu din India, cerând în schimb să fie plătiți în lingouri de argint.

Opiul era folosit în medicina tradițională chineză, dar odată cu afluxul mărit de opiu  chinezii au început să-l folosească și ca drog recreațional.

În curând balanța s-a înclinat în favoarea britanicilor ce încasau mult mai mult argint decât plăteau pentru ceaiul importat.

Împărații Chinei acelor vremuri observând inversarea fluxului de argint către britanici și răspândirea dependenței  de opiu printre chinezi, încearcă zadarnic vreme de 100 ani să oprească traficul de opiu declarând consumul ilegal.

În 1840 izbucnește războiul opiului, britanicii atacând cu mai multe nave de razboi China, război pe care chinezii îl pierd.

Astfel în urma unor tratate de război se reia comerțul de orice fel și mai ales cu opiu între britanici și China.

Ca și pradă de război tot  atunci britanicii obțineau de la împăratul Guangxu, Hong Kong-ul, o mică insulă pustie de doar 1100 km pătrați, unde britanicii intenționează să-și clădească porturi și avanposturi proprii pentru navele de comerț.

Dupa alți 50 și ceva de ani, în 1898 Marea Britanie concesionează  insula Hong Kong pentru 99 ani, iar
sub coloniatul britanic Hong Kong-ul a ajuns cel pe care îl știm acum: un stat democratic, capitalist, plin de zgârie nori și afaceri înfloritoare.

Cu câțiva ani înainte de expirarea termenului de concesionare, China și-a exprimat dorința că dorește să-și reia fosta insulă Hong Kong sub stăpânire, așa că a fost predat la termen Republicii Populare Chineze în anul 1997.

Înainte de predarea Hong Kong-ului în anul 1984 a fost semnat un tratat între RPC și UK ce prevedea ca după predarea Hong Kong-ului, capitalismul și democrația să dăinuie pentru înca 50 ani, după sistemul agreat atunci de China:. „O singură țară, doua sisteme”, fară ca socialismul chinezesc să ajungă în Hong Kong…

China însă nu a avut răbdare 50 ani și hotărâtă să alinieze mai curând Hong Kong-ul ideologiei comuniste, aproximativ la jumătatea termenului de 50 ani a adoptat o controversată Lege a Securității, acum cateva zile, în iunie 2020, încălcând astfel  Declarația Comună din 1984 dintre UK și China ce prevedea autonomie statului Hong Kong.

China susține că Legea Securității e un răspuns la protestele violente de anul trecut din Hong Kong și în acest fel vor să combată subversiunea, separatismul, terorismul și amestecul nedorit în politica sa de către alte state. Proteste care de altfel au avut loc doar pentru a combate adoptarea acestei legi a securității…

  Ca raspuns la aceste amenințări la adresa foștilor supuși ai coroanei și considerând că are o obligație morală și istorică față de cetățenii din Hong Kong, Marea Britanie a hotărât imediat că va permite cetățenilor din fosta colonie să emigreze în UK, cu drept de ședere și muncă pentru 5 ani.
După acești 5 ani vor putea cere cetățenie britanică, iar după un an vor deveni cetățeni britanici.

De oferta de emigrare ar putea beneficia aproximativ 3 milioane de locuitori ai Hong Kong-ului.

Ambasadorul Chinei în UK reacționează și el, speriat probabil de perspectiva unei depopulări masive a Hong Kong-ului ce are o populație totală de doar 7,5 milioane de oameni și cere Marii Britanii să nu se amestece, întrucât acum Hong Kong-ul este teritoriu chinezesc, iar această ofertă făcută cetățenilor din Hong Kong este o ingerință majoră în afacerile interne ale Chinei.

  În urma reacției Chinei premierul Boris Johnson a declarat că va analiza cu mare atenție cazul companiei chineze Huawei, întrucât nu dorește ca o infrastructură esențială britanică (5G) să ajungă sub controlul vreunei companii dintr-un stat ostil.

Și meciul de Ping-Pong continuă!

Articol publicat prin bunăvoința redacției și în ziarul Anuntul Românesc, Vocea Românilor din UK, la rubrica Opinii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.