Salariu pe tir in functie de consum

O adevarata meschinarie! Inventata de romani, normal…
Sa platesti salariul in functie de consumul tirului atata timp cat in Romania sunt doar cateva sute de km de autostrazi si restul sunt drumuri nationale, mie imi pare cel putin hilar.
Dar totusi si in afara se practica obiceiul acesta, la aproape orice firma ce are patron roman. Ăia ce scuza mai au oare? Oricum platesc mai putin decat patronii din tara respectiva, au autostrazi gârlă, pretul motorinei e la fel …si totusi? De ce se intampla asta?
Ca asa vrea maciuca patronilor, ca altceva nu-mi vine-n cap!!!

Adica un patron neamt sa zicem, ce activeaza in aceeasi tara si pe aceeasi clienti, nu practica acest sistem de plata, dar patronul român da. Ca asa stie el, ca e bine sa isi tina in frau angajatul… Ca sa nu fure… evident, pentru cine nu s-a prins pana acum…
Cum in Romania e destul de simplu sa bagi furtunul pompei alaturi, in canistra, ca doar esti locatar al Romaniei si stii mersul lucrurilor, s-a inventat căcatul asta de salariu in functie de consum. Si cum romanul isi duce si peste hotare obiceiurile si hachițele, patronii romani din afara au preluat si ei obiceiul platii in functie de consum.
Bine, as mai putea adauga si lacomia patronilor ce le aduce importante venituri suplimentare, mai ales la cei din afara.

Tirul consuma oameni buni, in functie de tonajul incarcaturii, in functie de dealuri si rampe, in functie de trafic, chestii ce sunt necontrolabile uneori…
Eu unul nu am limita la consum, ci doar de timp.
Timpul imi e limitat deseori si singura solutie e sa stau cu talpa-n podea ore in sir si sa-i dau in ea ca intr-un cal de curse pana ii sar potcoavele, fara gand la consum, daca vreau sa rezist in bransa…

Un comentariu

  1. Dar asta nu-i deloc invenție nouă. Se practica și în anii comunismului când, cei ce nu-și scoseseră banii la interval și nu ajunseseră încă patroni, dar tot șefi se numeau, le făceau oamenilor socoteala pe motorina consumată. Și conform maximei „Stăpânul învață sluga hoață”, șoferii și tractoriștii deșertau rezervorul pe la porțile unor oameni în care aveau încredere, o vindeau, sau…o vărsau pur și simplu pe câmpuri. Mi-au povestit oameni care au făcut așa ceva. EI se făleau că au depășit situația și nu au fost prinși, iar eu căutam să înțeleg sau să-mi păstrez măcar o expresie înțelegătoare, deși spiritul meu prostesc patrotic se revolta pentru această risipă zadarnică. Am gândit (și încă nu m-am lecuit) întotdeauna globalist, țara noastră, patria noastră, să facem, să dregem…pierzând din vedere că poporul „nostru” e alcătuit în fond din indivizi luați unul câte unul și fiecare dintre ei trebuie să-și ducă propria luptă pentru supraviețuire.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.