6 X 6 – N-ai voie în case!

De Luni întră în vigoare regula de 6 în trei regiuni din Uk, adică vor deveni ilegale adunările de mai mult de șase persoane în case, în puburi sau în locuri închise… Amenzile vor fi intre 100 și 3200 lire pentru nerespectarea noilor reguli.
În acest fel se încearcă pe cât posibil o a doua carantinare totală a UK-ului.

Ce s-au gândit tinerii de pe aici de i-au băgat în sperieți pe marshalli?
Să o pună de petreceri tot weekendul, dacă tot e interzis de Luni încolo.

Un gest normal sau anormal nu prea mai contează, că ne-am saturat deja cu toții de schimbările astea bruște de peste noapte.

Dar un lucru cred că e clar pentru toată lumea…
Ce ni se întâmplă acum poate fi cel mai palpitant lucru din viață noastră! Și îl trăim pe viu, chiar acum!
Bine, bine, recunosc că… io tot mai aștept să vină extratereștrii, dar musai din ăia pașnici nu din cei ce mă topesc cu plasmă și-mi sondează găurile.
Să revenim…

De ce?
Pentru că orice își imaginează mintea omului este posibil!!!
Dacă cineva și asta fiind zeci, sute sau chiar mii de scenariști și alti vizionari și-au imaginat sfârșitul omenirii ca fiind unul violent sau unul lent și agonizant, putem fi siguri că așa va fi…

Că vom crapa sau nu de virus nici nu mai contează, atâta timp cât efectele lui secundare sunt mult mai importante ca decesele.
Aproape 1 milion de morți atârnă în balanță pe o parte, în timp ce în celalalt taler sunt 7 miliarde de oameni în viață ce își duc zilele agonizând în nesiguranța zilei de mâine.
În acest moment suntem 7 miliarde de actori într-un film real despre o pandemie ce ne amenință existența, siguranța financiară, confortul fizic, planurile de viitor…

Dar totuși!

Recunoașteți câți dintre voi nu v-ați gândit unde vor duce toate astea? Câți nu ați vrea să vedeți finalul?

Chiar nu e nimeni curios dacă ăsta ne e sfârșitul?

Nimeni nu se întreabă: „ Bāāā, crăpăm au ba???

Evident că numai cei cu o minte suficient de zdruncinată că a mea se vor gândi la asta… Ceilalți…

Și apropo nu mă întrebați pe mine către ce ne îndreptam, pentru că răspunsul meu va fi unul de pesimist notoriu ce vi l-am mai scris deja într-un alt articol.
Ne vom infecta și vom muri o groază, omenirea va regresa economic și noi ceilalți supraviețuitori vom sfârși pe stradă jegoși și jerpeliți împingând cărucioare de supermarket cu roti boțite, uitandu-ne în stanga și-n dreapta prin gunoaie după ceva ce merită adunat, sau scotocind prin rafturile magazinelor devastate după conserve rătăcite, într-un clasic peisaj de sfârșit de lume.”

Eu unul mă și văd în pielea lui Jim Carrey din The Bad Batch.

( foto movie The Bad Batch)

2 comentarii

  1. Crăpăm, deci? Hm! eu zic că da!…
    Deocamdată să crăpăm numai o ceapă sub pumn…
    Și să o mâncăm tradițional, goală adică, așa cum făceau odată bunicii noștri. Cu lacrimi în ochi, dar să punem asta numai pe seama usturimii, nu și al grijilor care ne încearcă în ultima vreme. Îmi zicea tata într-o zi (și asta era acum câțiva ani, înainte chiar de a-mi pune traista pe băț)…„Vai de capul vostru, măi copile! Am prins războiul, foametea a mare, comunismul din fașa lui, dar eu parcă n-am fost tăticule așa de stresat, cum te văd acum pe tine!”

    • Hmm, chiar ca n-am mai crapat o ceapa cu pumnul de ceva vreme. Si asta pentru ca pe aici nu e branza. De oaie sau de burduf… mmm!!!
      Sunt doar feliute de feta, restul numai cascavaluri. Inca nu am aflat de ce nu mulge nimeni turmele numeroase de oi ce stau aproape pe fiecare pajiste… cel putin pe aici.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.