R.I.P. Mărin R.I.P. Ion: in Bursa VIRUstirilor

Pandemia loveste peste tot, chiar si in eroii mei ficționari…

Doi dintre eroii mei cei dragi, Mărin si Ion, au dat ochii cu Coronavirusul

Februarie 2020 A.D.

Ion zbiara peste gard la Mărin:

-Mărineee… tu Mărine, sări ca veni pandemia peste noi…

-Ce pandemie Ioane, unde vezi tu pandemie la noi in sat?

-Tocmai ce se anunta la radio primul caz de Covid-19 din Romania…

-Si ce-i cu asta Ioane, ce are a face virusul cu noi?

– Pai se aude ca trebuie sa ne izolam in case pentru cateva luni.

-No tulai doamne, inhama repede caii la caruta sa dam o fuga la market, sa ne facem provizii…

Doua zile cărară Mărin si Ion baxuri de ulei, faina, paste si toate felurile de conserve in beciurile caselor. Hartie igienica nu luară, ca aveau destui pănuși de porumb ramasi de anul trecut, iar in loc de gel dezinfectant hotărâră ca e mai buna pălinca lor de 60 grade.

Mărin si Ion stătură luni de zile nemiscati si izolati in case de frica virusului, precum ursul peste iarna la scorbură. Si mâncară si mâncară, tot ceea ce cumpărară.

Dupa muuulte luni:

-Mărineee! Mărineee s-o sfarsit pandemia măăă! Iesi boalii din casa…

-Stai Ioane, ca nu-i asa usor. De 10 minute tot incerc sa-mi leg sforile la opinci si nu pot sa ma aplec… Cred ca pusei cateva kile pe mine cu pandemia asta, hahaha…

-Ahahaha Mărine, asa-i. Si io de abia mă mai misc… si tare mi-i frica ca ma dublai in greutate de la toate proviziile alea de le facuram sa trecem peste pandemie.

-Ioane, cred ca luaram cam multe. Luaram mancare pentru 2 ani acolo si-o mancaram in doar cateva luni, ca deh, daca o aveam in cămara…

-Asa-i Mărine, asa-i… Acum hai pana la d’alde Stan, la dispensarul comunal sa ne facem un control, ca prea bine nu ma simt, zau asa…

-Bine Ioane mergem, numa’ asa, mai incetisor ca respir cam greu de cand ma ingrasai.

…………………….

-Ia zi Mărine, cum fuse? Ai ceva boli? ca mie imi gasi cateva… Ia uite colea pe foaia asta: Hipertensiune, obezitate morbida, boala coronariana, fibroza pulmonara

-Ioane e jale, ca si la mine-i la fel: Obez sunt, hipertensiune am, insuficienta cardiac am… si ceva BPOC la plamani. Ne cam puse la pamant pandemia asta, zau asa.

Peste nici doua zile la radio se anunta ca de fapt virusul nu fusese invins si izolarea trebuie sa continue. Totul fusese un FakeNews.

Din pacate pentru Ion si Mărin fuse prea tarziu. Iesisera din casa, umblasera pe la doftori, apoi se cinstisera la carciuma din sat si se infectara deja cu Coronavirusul.

  • Mă… Mărine, unde ești… mă auzi? Ca nu poci striga tare, ca am masca asta de oxigen pe fața!
  • Te aud Ioane, te aud! Sunt alaturi legat la un ventilator artificial… Belea mare cazu pe noi Ioaneee! Ce flacai eram o data, pusca si cureaua lată, Ioaneee.
  • Asa-i Mărine, asa-i! In doar cateva luni de izolare intraram in grupa de risc, cu toate bolile ce le făcurăm de la atâta mâncare si nemiscare…
  • Ramai cu bine Ioane, ramai cu bine! O sa pazim pepenii Domnului pe lumea celalalta.
  • Asa-i Mărine, asa-i. Ne vedem dincolo, Mārine… O sa fim paznici in pajistile Raiului, acolo unde lubenita creste de 20 ocale bucata.

Mărin muri.

Muri si Ion.

Poate ca ar mai fi trait, daca ar fi avut mai multa grija de viata lor.

Morala: Nu ucide Coronavirusul, atât cât te ucide mâncarea si stilul de viață nesănătos.

Rest in Peace, Mărin.

Rest in Peace, Ion.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.