Masa Eroilor Mei

Atenție, conține spoilere! Albastre…

-Ioane, gata eşti mă?

-Gata sunt Mărine…

-Zaibăr luaşi?

-Luai Mărine.

-Și destulă răchie?

-Hehe, avem răchie, de facem nuntă… nu masă mare!…

-Da’ tu Mărine, luaşi şi ceva lubeniţe cu tine? Că eu luai un butoi cu varză murată, să avem de sarmale şi să bem zama ce-o rămâne, să ne dregem după petrecere…

-Luai Ioane, lubeniţe numai d-alea una şi-una, fo juma’ de căruţă, uite colo sub coviltir.

– Mărine, te zărghişi la cap? Juma’ de căruţă? Cine boalii mănâncă atâtea lubeniţe?

-Cum mă cine? Suntem câtă frunză câtă iarba la dineul ăsta oficial… Inventă Autorul nostru la eroi şi personaje, de mi-e că n-o să avem loc la masă, auzi… Lasă colo, să ne ajungă… Dacă or să rămână, îi lăsăm să le ţină de sămânţă, să planteze colo la oraş.

-Auzi Mărine, dar ştim cum să ajungem acolo?

-D’apai cum! Uite colea îmi trimise Autorul harta… o descărcă de pe internet şi mi-o tipări fi-miu, ăl Mare.

-Ăla mare Mărine?

-Mare mă zevzecule, că aşa-l botezai, uitaşi? Mare Vrăbete… p-tiu bată-te să te bată! Aşa, cică o luăm p-aici pe la ieşirea din Băileşti şi apoi ţinem drept… După aia facem stânga, apoi dreapta, apoi iar stânga şi iar dreapta… ajungem la un rotocol ne învârtim în el un pic şi gata am ajuns… Văzuşi mă cât e de simplu? Gata la drum cu noi… -Auzi, Ioane da ceva provizii pentru drum luaşi?

-Luai Mărine uite colea, fiecare cu răchia şi plosca lui de zaibăr, nevestele şi copchii rămân acasă, viaţă pe noi Mărine, hahaha… -Auzi Mărine, da cine o găti d-ale gurii, acolo la dineul ăla?

-Cum cine? Nu-ţi zisei?

-Aaa, păi nu-mi zisei!

-Mărioara mă, Mărioara!

-Mărioara? Mărioara lui Stan… aia de se ţine cu Bârnă de la Primărie?

-Nu mă, nu… Marioara lui Sir John… din Giurcuţa de Sus… Era singura bucătăreasă dintre noi… Acu e deja acolo, ne aşteaptă să-i ducem degrabă varza pentru sarmale…

***

-Mă greu nu fu drumul, da’ fu lung… Uite colea în curtea asta cică sta Autorul nostru… Mărioarooo, Mărioarooo, acilea eşti?

-Care eşti mă acolo de ţipi aşa? Apasă şi tu pe interfon ca tot omu’, nu striga ca ţăranu la poartă…

Mărin şi Ion din „Cititorul in stele” suntem… Venirăm şi noi la masă.

– Bine aţi făcut c-aţi venit, că nu-mi văd capul de treabă? Varza, varza mea murată, unde e? Că se făcu prânzul şi eu nu făcui sarmalele…

-Uite-o colea la Ion, în butoiul ăla de 200 kile…

-Văleeeuuu, da’ ce-aţi adus maică atâta varză? Câte sarmale credeţi că fac aici?

-Las să fie… să avem de rezervă…

– Mărine, vezi că sună propitarul de dimineaţă şi vă lăsă un mesaj colo pe telefonul din hol… apasă Play şi ascultă-l, că eu mă duc în bucătărie.

“-Dragii mei Mărin şi Ion, mă bucur că aţi ajuns la dineul meu… Din păcate sunt reţinut pe traseu cu ceva livrări cu tirul şi s-ar putea să întârzii, aşa că mă bazez pe voi doi să fiţi maeştrii mei de ceremonie în seara asta… Sper că aţi adus destul zaibăr şi răchie, aşa cum vorbirăm.. Şi nu uitaţi, aveţi grijă de invitaţii mei, toată lumea să se distreze până ajung eu”

-Aoleo Mărineeee, ce belea căzu pe capul nostru… Auzi tu să fim maeştrii de ceremonie… Păi noi venirăm să bem şi să mâncăm, nu să muncim!

-Ioane, nu te speria că mă sperii şi eu, auzi! Trecem noi şi de asta, ce mare brânză o fi să băgăm nişte oameni în casă şi să-i aşezăm la masă. Ia uite că ne lasă şi lista cu invitaţi lângă telefon… Eu mă duc să văz dacă e aranjată bine masa…

– Mărine ai grijă să nu ne pui iară farfuriile ca la nunta ta în formă de constelaţii, de alergară mesenii pe masă să apuce slana şi sarmaua, ba ştii că unii dintre ei se suiră chiar şi pe mese.

-N-ai grijă Ioane, azi fără constelaţii… Tu stai colea la uşă să primeşti invitaţii…

***

-Alo, alo… staţi domne aşa, nu intraţi grămadă.. Pe rând, câte unu… Dumneata cine eşti?

-Eu sunt Grasu…

-Grasu zici, mda… eşti cam balonat, ca să zic aşa… numa’ o ţâră să verific lista… Aha, Grasu din “Clasa Căcăcioşilor”, si „Eu ma fac aviator” hahaha şi dumneata, domnu’ cu căţelu?

-I am Sir John, soţul Mărioarei şi el e şoricarul meu Peppit.

-Aha… gata, bifat, eşti din “Minunata lume a lui Peppit”… mociocică mociociocă, cuţu, cuţu drăguţ… Auuu, f’tuţi grijania mătii de javră, că mă muşcaşi de deşte…

-Aveti grijă ca muşcă!

-Pai acum spusăşi? Da’ ia stai domne aşa, ce e cu putoarea asta? Băi tu, ăsta Grasu, Căcăciosule, te-ai răhăţit cumva pe tine? Cum nu? Atunci luarăţi vreun “noroc” de pe drum. Hăhăhă… Ia ridicaţi-vă opincile să le verific…

-Domnu’ stai aşa, nu ţi-e ruşine, ce vorbă e asta?

-Ridicați mă opincile, altfel nu intraţi în casă… Nimic, sunt curate! Atunci ce boalii pute aşa? Aoleo, coşu’ tău pute Sir John, ce mortăciune adusăşi acolo? Ce-s bolovanii ăştia de zici că-s căcaţi de urs, acilea la tine-n coş?

-Ușurel că-s ciuperci, sunt trufe negre de mii de euro în coşul ăsta…

-Du-te domne d-acilea cu mânătărcile tale, tu nu vezi ce put? I-auzi la el, vrea să ne omoare cu ciupercile astea… Hai valea d-aici amândoi, mergeţi la masă…şi tu ăla, englezu’… să nu te prind cu pitărcile alea spongioase pe masa mea, auzi?

***

– Mărine, hai cu mine, că sunt încă doi la uşă. Poftiţi vă rog, daţi-mi mie paporniţa aia. Aoleo, ce cari domne în ea, un bolovan?

-Nu, e un Megalit… Îl car cu mine să nu mai facă victime… Aveţi grijă cu el, vă rog.

-Așa deci, eşti din Megalitul. Bun, poftiţi la masa…

-Si dumneata cine eşti?

-Eu sunt Băiatul. Pardon, Bătrânul… Adică Tânărul, voiam să zic.

-Hotărăște-te odată, că nu avem toată ziua. Rămânem la Tânăr, da? Ăla din “De data asta va fi altfel”! Văd că ai adus şi-un cadou! Ce ai în cutia aia de trabucuri cubaneze?

-Cuie…

-Bă eşti prost? Ce dracu ne trebuie cuie la masă?

-Domne li se zice cuie, dar sunt ţigări. Ia luaţi şi voi câte una, că acum mă duc la meseni să le dau şi lor câte-un cui, să mai înviorăm atmosfera…

***

-Tari rău tigările astea, zău asa… Cred ca am si vedenii de la ele… -Sări Mărine, ca e una mascată la uşă…

-Păi dă-i drumu’ înăuntru..

– Mărine mie mi-i frică tare de clovni, de când văzui un film pe-o casetă video într-o noapte…

-Clovn zici… Ia dă să văz io. -Ptiiuuu, bată-te să te bată de fătucă, da’ ce ne speriaşi… Frumoasă mască îţi pusăși pe față… şi fusta, fusta asta scurtă până la chiloţi…

-Bună băieţi, eu sunt Balerina…

Balerina, Balerina, gata am găsit, eşti din “Blestemul Balerinei”… eşti pe listă… Vă rugăm să mergeţi înainte, noi vă conducem la masă de aici din spate, ştiţi ne mai clătim şi noi ochii…

-Bună bucată, ia uite ce craci are Balerină asta… O fi singură sau cu cineva?

– Mărine vezi-ţi de nevasta de acasă, lasă naibii prostiile…

***

– Mărine vezi că sună cineva la uşa…

-Pai hai să-l întâmpinăm…

-Dumneata cine eşti… îmbrăcat aşa în roşu, cu guler galben? Să mor, de nu arăţi ca un papagal tărcat! Ahahaha…

-Curierul Urgent sunt.

-Psst Mărine …

-Zii Ioane? De ce şopteşti?

-Mă… io zic să ascundem argintăria, mă… că e cam tuciuriu ăsta!

-Ce argintărie Ioane, că avem tacâmuri de plastic uitaşi?… Aşa, curierul zici… cum vă numiţi vă rog.

-Urlea, adică Râlea.

Râlea zici… din “Cronicile Regentului: Armata celor 100 şi ceva de Osteni” bun aşa, eşti pe listă… Uite colea de bun venit, ia o răchie.

-Nu beau domne, că sunt în timpul serviciului…

-Ce servici mă, nu venişi la dineu?

-Nu, eu veni să vă aduc un colet… livrare urgentă din Valea Dolhascăi, nişte trandafiri…

– Trandafiri… din Dolhasca… du-te mă d-acilea că îi smulsăşi colea din stradă din rotocolul ăla din intersecţie de pe mijloc, de ne învârtirăm noi cu căruţa dimineaţa… Nu rezistau florile alea din inima Moldovei până acilea.

-Livrarea se face în 24 ore, deci sunt proaspeţi…

– Mărine are dreptate, ia uite ce bine miros… Doar că arată aşa… cam că florile dintr-un ierbar, puse într-un pachet plat de la Ikea… Parcă trecu unu cu tancu peste ele…

-Nu vă îngrijoraţi băieţi, e doar o rolă mare de vreo 200 kg care se mai mişcă prin maşina la curbe şi a trecut peste coletul dvs cu flori de vreo câteva ori… Hehe, dar tot miros, aşa e?

-Mdea, aici ai dreptate, miros bine… Sunteţi buni, mă băieţi, voi Curierii Urgenţi… Uite e şi un bileţel… “ De la fiicele boierului Matache, surorile lui Flăcărică iubitul Trandafirăi, nepoata Paraschevăi” Tiii, ăştia-s ăia din “Robii Domnului cei Blestemaţi”… Nu putură sa vină, se pare…

-Auzi Curieru’ sigur nu vrei o răchie? Sau un pahar de zaibăr?

-Nu domnule, doar semnaţi de primire, mai am mult de livrat…

-Ia de colea hârtia şi gata, haidi pa…

-Aşa şi… ştiţi d-voastră…

-Pssst, Mărine …

-Zii Ioane…

-Cred că trebuie să-i dăm ceva curierului… Ai ceva bani la tine?

-Nu… da’ hai să-i dăm o lubeniţă.

-Curieru’ Urgent, ce stai cu buzunarul ăla desfăcut, ce crezi că eşti la doftor acilea? Ia uite colea o lubeniţă..

-Ce să fac domne cu lubeniţa? Lăsaţi… că plec…

-Unde pleci mă… apucă paporniţa asta… uite colea lubeniţa… Ţine-o bine… aşa… vezi că-i grea, e o lubeniţă stelară de 15 ocale… Ia stai, nu pleca.. pune paporniţa jos… Ioane, bagă-i mă şi-o varză.

-Ce varză, domne, ai innebunit?

-Varză murată Lunară mă, o duci acasă lu’ Nicoleta să-ţi facă sarmale din ea.

-Domnu’ stai ce faci… că îmi curge zeamă de varză pe colete…

-Las’ mă că-i sănătoasă, n-are nimic, hai ia-o din loc…

-Iote-te la el mai făcea şi figuri, auzi… Ai dracului sunt bă Curierii ăştia. Nu le mai ajunge şpaga, mai fac şi nazuri, că de ce lubeniţă, că de ce varză! -Ioane mai ştii mă când trimiserăm şi noi ceva cu Urgentul?

-Da Mărine, cum să nu… Atunci când ne luarăm perini şi plăpumi din Dragon şi ne dădurăm seama că nu o să încăpem cu ele în trenul de Craiova… Şi văzurăm maşina aia mare roşie de Urgent, de stăteau chinezii ăia mici la coadă…

-Da Ioane, aşa e, şi când ne veni şi nouă rândul, îi aruncarăm cele 12 perini şi 4 plăpumi în maşină… şi ăla de-i ziceau chinezii, Naie sau Gaie, nu mai ştiu, ni le aruncă pe jos:

”-Bă, ce-i cu astea aici în maşina mea?

-Păi plăpumi domnu curier, că vine iarna acuş…

-Auzi domnu’, coletul trebuie să fie ambalat în folie, strâns bine cu scotch sau sfoară şi etichetat cu adresa destinatarului”

-Da, da… Şi noi fugirăm apoi ca apucaţii şi luarăm folie din Dragonul 2, apoi pix şi hârtie din Dragonul 3 şi sfoară din Dragonul 7… Cu ce dădurăm pe alea, că se vindeau numai la bax angro, cu ce am mai dat la transport până în Băileşti că cică era cu km suplimentari, plus că ni le calculă la volumetric după vestita Formulă Urgentiană, unde fulgii din perini transportaţi cu maşina costa mai mult decât fierul… mai plătirăm plăpumile şi perinile alea de vreo 3-4 ori…

-Ai dreptate Mărine… Da’ bune perini şi plăpumi fac chinezii ăştia… Şi la tine tot 2 săptămâni ţinură?

-Ohohooo… la mine ţinură 3… După 2 săptămâni când perinile se făcură plate că cearceaful şi din plăpumi ieşea vată de peste tot, le pusei lu Grivei în coteţ încă vreo 1 săptămână. Dar când îl văzui că nu se mai apropie de cuşcă şi doarme pe prispa noastră, i le scosei, că mi se făcu milă de el săracu’… Ş-apoi le dădui foc la mine-n grădină..

-Da Mărine, ştiu şi asta atunci când le dăduşi tu foc, de ieşiră toţi oltenii pe străzi cu furcile, crezând că s-a mutat la noi Protanul din Glina, aşa de tare puţea fumul ăla… Eu pe ale mele le-am îngropat în var la 2 metri sub pământ, colo jos în vale.

-Amintiri Ioane, hai să mai dăm o raită printre meseni să-i întreţinem.

-Si să bem şi ceva zaibăr că răchia asta îmi arse gâtul şi-mi făcu o seteee. Şi să mai luăm un cui d-ăla cubanez, hahaha…….

-Da Mărine, hai că-i bine… Îi aşezarăm pe toţi la masă, lumea petrece, bea şi îi dă cu răchie şi cu aperitive, mai trag şi din ţigările Tânărului, hai Noroc, să mai luăm şi noi câte-un gât… cântă muzica, i-auzi colea: “Puişor de craiovean, Mă făcu muica oltean… Iuhuuu. Iuhuhuuu” …ia uite-o mă şi pă nebuna aia, se sui pe masă…

-Bă, Balerină asta o luă rău pe ulei, auzi! Tută e de beată! Sau de fumată 🙃!… şi lumea o aclamă şi-o urmăreşte de numa’ numa’…

-Lasă Ioane să se simtă şi mesenii bine, las-o să danseze colea pe masă printre farfurii… aşa de antren… Ia uite ce sparge farfuriile cu picioarele, te pomeni că o fi vreun pui de grecoaică, auzi… Da’ şi ce picioare faine are!

-Bă Mărine, da’ tu vezi ce văz şi eu?

-Văz Ioane, că doar nu-s sunt orb… -Da’ tu ce vezi?

-Pai cum să-ţi zic… văz ceva între chişerele ei, acolo sub fustă… Nici Safta mea d-acasă n-are aşa ceva Mărine, că poartă numai chiloţi d-ăia cu mânecuţe…

– Bă Ioane, cred că i se cam vede fofoloanca, asta ca să mă exprim elegant… -Ia trage-o mă jos de pe masă.

-Domn’șoară Balerină avem o vorbă cu dumneata, nu vă fie cu supărare…

-Da băieţi, spuneţi repede că lumea mă aşteaptă, mă aplaudă, ce să mai… sunt pe val!

-Oi fi dumneata pe val, dar ştiţi… e cam cu crăpătură, să-mi fie cu iertare…

-Adica ce vreţi să spuneţi măi băieţi?

-Pai vi se cam vede…

-Stiu, ştiu, că aşa l-am dat gata şi pe raposatu’ meu iubit, pe Contorsionist cu crăpătura mea… hihihi…

-Ar fi bine de-ar fi numa aia, dar mai tunde-o niţel, dă-o dracului de treabă…

-Adica ce vreţi să spuneţi? Că mi se vede…? Păi acum sunt în doliu, că de când îmi muri Contorsionistul nu prea m-am mai îngrijit… Aoleoo, Contorsionistul meu drag!!!

-Domn’șoară… stai nu plânge ce naiba, că uite ţi se scurge machiajul de clovn. Uff, bată-te să te bată, iată că mai ai un alt machiaj dedesubt… la fel de urât şi înfiorător…

-Aia e fața mea adevărată domnilor…

-Ptiu drace da urâtă eşti… urâtă cu spume, auzi! Domn’şoară, stai domne unde pleci? Nu pleca auzi, că glumirăm… Na mă, că plecă Balerină, auzi! Pfuii ce făcurăm Ioane? Asta e, mai sunt destui invitaţi… hai mai dă o gură de răchie…

***

– Mărine ce e cu gălăgia asta afară? Sări Mărine că veniră turcii la masa noastră… ia uite colea pe geam ce de lume îi afară! Mii şi mii de oameni.

-Sper că ăştia nu vor să intre aici, că n-avem sarmale pentru toţi. Na, uite că sunară la sonerie…

-Buna ziua, sunt Bianca de la Contabilitate…

-Bianca, Bianca… nu e nicio Bianca pe lista noastră, măi fată!

-Bine, bine, atunci căutaţi-mă după numele meu de personaj, Leana Pârţag de la HR Recruiting.

-Pai zi aşa mai Lenuţo, uite că te găsi colea pe listă la ” Cum sa iti dezvolti afacerea cu ajutorul Facebookului„… Da’ cu gloata asta de vreo 5000 de bărbaţi de se ţine după tine, ce e?

-Ehh, ei sunt fanii mei de pe Facebook, mă urmează oriunde m-aş duce… Or să m-aştepte…

-Mă băieţi, nu vă îmbulziţi auziţi? Lăsaţi-o pe doamna Leana să ia masa în linişte… Uite colea vă lăsăm pe verandă niste lubeniţe, câteva vedre de zaibăr şi ceva răchie să vă mai încălziţi şi voi o ţâră…

-Leana, Leana, Leana… Uraaa… Uraaa… Uraaa!!!

– Iote-te ce mai urlă fanii tăi, Leano… înseamnă că te iubesc tare… Haide la masă.

-Bună ziua domnilor, eu sunt Leana Pârţag, şi am venit să vă fac o ofertă de nerefuzat…

– Mărine, asta cred că-i din aia… cum îi zice… striperiţă… ia să vezi dacă nu o începe să se dezbrace…

– Toată lumea prezentă aici, se poate angaja acum pe loc prin firma mea…

-Aoleo, asta vrea să ne pună la muncă auzi… Da’ ce fel de munci ai tu Leano acolo?

-Pai acum avem munci de sezon… Culesul viei şi al porumbului, ţesalat de cai şi rânitul balegii.

-Huoo, huoo… da’ lasă-ne să ne tihnească bucatele astea, lasă-ne cu muncile tale acuma, că noi venirăm la distracţie acilea…

-Bine, dar ascultaţi oferta… veţi fi plătiţi cu salariul minim pe economie… şi…

-Huooo, afară cu tine!!! Afarăăă!!!

***

– Ia uite Mārine ce mai basculează Grasu la sarmale… Ia hai pân’ la el…

-Domnu’ Grasu, nu ştiu cum să vă spun elegant… da’ mai lasă dracului oala aia cu sarmale, că mâncaşi vreo 30 până acuma…

-Auzi domnu Ion, nu ştiu ce vrei dumneata să insinuezi, dar de când am venit, tot te iei de mine… ba că-s gras şi balonat, ba că miros a răhăţeală şi acu iar, că mănânc prea mult! Ia vezi că eu nu ştiu multe, că am făcut karate la viaţa mea. Ia uite colea…

– Mărine, sari că-l apucă pe Grasu să facă mişcări de carate p-acilea printre scaune, auzi…

-Păi Ioane… ia învaţă-l tu ce carate ştim noi acolo la Băileşti.

-Zbaaang!

-Auuu, auuu, auuuu, de ce dai domne la ţurloaie? Şi mai ai şi saboţi de lemn… că asta e lovitura nepermisă… Auuu… Nu mai suport umilinţa asta, eu plec…

-Ia uite mă la el, se cără Grasu, auzi… Mai bine… că ne mânca ăsta toate sarmalele…

– Mărine, tu n-auzi ceva răcnete din bucătărie? Parcă se ceartă careva…

-Da Ioane, cred că-i Mărioara se ceartă cu Sir John… Uite că vine Sir John.

-Auzi Sir John… aprigă Marioara asta, când o apucă pandaliile… Pe moment zisei că-i Saveta mea ce zbiară la mine din bucătărie până aduce tuciul cu mămăligă, de-mi zice să las farfuriile de pe masă în pace, să nu fac constelaţii din ele.

-Da, aşa e ea… dar nu cred ca vrei sa ști cum era ieri, când era tânără… mai rău făcea!

-Probabil Sir John, voişi să spui când era tânără, atunci când v-aţi cunoscut…

-Nu, exact cum am spus, ieri când era tânără. Am fost tineri săptămâna trecută şi săptămâna asta suntem bătrâni, ştii dumneata… facem prin rotaţie, să ne mai reglăm ceasul biologic…

-Marioaro, stai nu pleca, my darling. Mă scuzaţi, mă duc după nevastă-mea că tocmai a fugit în stradă… Peppit, Peppit, ia urma Marioarei, please!

-Tiii, belea mare, mai plecară doi. Mă, numai nebuni de personaje inventă Autorul ăsta, toţi zevzeci, numai unul şi unul, zău aşa! …

***

-Care mai sună mă, la ora asta! Hai Mărine să-i întâmpinăm… Care eşti mă?

-Eu sunt Bokoko din Congo şi el e un Pasager, era pe vasul meu, nu ştiu nimic de el că e tare tăcut si amnezic

-Congo, Pasager… nimic… nu sunteţi pe listă.

-Pai normal că nu suntem domnule Ion, că încă suntem idei în lucru. Ne-o scrie şi Autorul când o avea timp…

-Păi până atunci, hai valea, că aici e Dineul Oficial al Personajelor… N-auzi domne să pleci din uşă, că nu ai voie. Ioane, adă bolovanul ăla de Megalit să arunc după ăştia doi, că nu se dau duşi… Zvrrrrr… Aşa, adio şi-un praz verde…

-Auziţi mă băieţi, cumva mi-aţi aruncat Megalitul pe uşă? Nu v-am spus să aveţi grijă de el că e periculos?

-……..

– Deci l-aţi aruncat! Acum plec, mă duc să-l caut…

-Ies şi eu la o ţigară şi pe urmă, dau o fugă până-n Seră să separ mamele de taţi…

-Tinere, stai aşa, măcar tu nu pleca, că uite nu mai e nimeni la masa… Aoleo, Ioane ce făcurăm că plecară toţi. Ce ne facem când o veni Autorul acasă? Eu zic să spălăm şi noi putina cât mai putem…

-Ai dreptate Mărine, hai că mă duc să aduc căruţa… Ia ploştile cu rachie şi hai s-o tulim d-acilea…

– Mărineeeee, sari Mărineeeee că veni ursul peste noi Mărineeeee! Aruncă-te colea în căruţă că uite ne fugăreşte un urs… Alb!

-Urs alb Ioane, cine boalii a mai văzut? Tiii, uite-l că vine după noi, hai să fugim Ioaneee. Aista-i ursul din Oulu, mă, de l-a fugărit şi pe Autor când fuse în Groenlanda… Diii boală, diiii!!! Iote-te bă, se sparse grādina zoologica aci, cā-s plini copacii de maimuțe.

-Da Mārine, sunt alea din Seria Sunt un animal… Diii mârțoagă, diii!!!

*****

După ce am terminat livrările şi am ajuns acasă, fericit să mă întâlnesc cu personajele mele, am găsit casa goală. Masa rămasă ca după o mare petrecere, mâncare, băutură alan-dala şi-un miros înţepător de iarbă.

Noroc că am camere de luat vederi şi am putut să aflu toată tărăşenia asta pe care v-am relatat-o şi vouă acum. Şi unde nu a bătut camera, doar mi-am imaginat, că doar știu cum ími gandesc personajele, nu? Că doar eu le-am inventat 😀

Semnat: Autorul

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.