Pliculetul de ceai

Nu stiu cum beau altii ceaiul, dar eu tin sa va anunt ca nu-mi scot pliculetul din cana.
Îhî, normal ca știu ca incalc vreo cateva reguli de buna sorbire a ceaiului, dar asa-mi place mie, sa fiu mai rebel in ale ceaiului 😀…
Si ca sa fie treaba treabă, imi pun si lapte in ceaiul negru englezesc, de zici ca pliculetul ala uitat acolo, e un mic sobolan gri inecat, intr-un lichid de-o culoare incerta 😏.
Asta nu ca m-ar incanta sa am un sobolan in cana 🍵🐀
Cui nu-i place, il sfatuiesc sa nu se uite-n cana mea si sa nu ma invite la o ceainarie, ca sa nu-l fac de râs.
In schimb sa stiti ca nu ridic degețelul cel mic, ca mie imi place sa apuc vartos orice si mai ales o cana de vreo juma’ de kil

Un comentariu

  1. Da? Ok! Gustul omului… Prin secolul XIX, unuia (nu știu dacă era șerif, dar era de pe acolo) i s-a năzărit că îi place să mestece tutunul în gură, în loc să-l fumeze. Și au fost mulți după aceea, care l-au urmat. Abia mai apoi (poate urmași de-ai lui) au inventat în sfârșit guma de mestecat. Inovatorii se nasc din rebeli, vreau să spun.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.