Cum pe aici in nord se lumineaza de pe la 4 dimineata de poti citi si ziarul, ma scol cateodata ca gaina, cu noaptea-n cap.Azi la 6:30 soarele era inaltat de vreo doua sulite pe cer, pescarusii tipau ascutit prin vazduh si de pe acoperisuri, vrabiile ciripeau si se certau cu graurii, iar soarele imi ardea fata printre jaluzele.    Nu mai era chip de somn.
Bag un ceai negru si-un shake de proteine cu-n gram de creatina si inca unul de carnitina.
Dupa vreo juma de ora ma echipez si ies la alergat.

Tinta mea e ca de obicei farul de la capatul digului, iar carnitina si creatina imi vor da energie si ma vor ajuta sa-l ating cu usurinta unuia de 20 ani.Intru pe dig si trec pe langa locul meu de pescuit pe care il privesc cu jind, cand vad ca fluxul e maxim.Nu, nu mai niciun chef sa vin aici pana nu ridica si ministrul nostru din Wales carantina, la fel ca si Boris in England. La ultimele doua sedinte de pescuit, dupa ce ca nu am  prins nimic, istetii se opreau pe dig intrebandu-ma ce caut acolo, ca imprastii virusul si politia va veni in curand sa-mi dea o mare amenda.
   Bleah! Carcotasi rau welșii aștia!

   Tot drumul spre Holyhead cand vin cu tirul spre port, e plin de afisaje electronice: „Welsh Covid rules still apply”
„Atractiile sunt inchise, stati acasa”… iar Bmw-urile politiei pazesc zi si noapte podurile de intrare in Anglesey pregatiti sa te inhate, amendeze si sa te trimita pachet inapoi in England-ul cel liber de carantina.
  Nici nu e prea greu, populatia bastinasa ajutand si raportand orice miscare sau masina  suspecta ce se incumeta spre Snowdonia sau Anglesey.


Ajung in capatul digului dupa 4 km si fac cateva poze.
Ferriboat-ul Stena e in dană, iar eu trebuie sa ma intorc… undeva la capatul degetului meu aratator.

Batranul ce face pase magnetice sau kata marțiale e la datorie… ii vad bicicleta. Nu a fost dimineata sa vin la alergat si sa nu-l vad cum in dreptul acelei mici epave se misca intr-un ciudat si unduitor balet al mainilor si picioarelor. Uneori sta intr-un picior pregatit parca sa dea Lovitura Cocorului din Karate Kid, iar alteori doar isi impreuneaza mainile in fata, facand plecaciuni urmate de lovituri in miscari incetinite. Cine stie… poate e doar vreun Yoda ce vrea sa-l scoata din ape pe SS Castilian plin cu munitie de razboi, scufundat aici in ’43.Ajuns acasa ma rehidratez cu H2O… on the go!Ahhh, ce era cu pauza de-un caine?
Au fost vreo 3…
Atunci cand ma intalnesc cu-n caine, in lesa sau nu, ma opresc din alergat si merg domol incercand sa par cat mai putin suspect.
Indiferent ca e romanesc sau englezesc, cainele e tot caine si tot se ia dupa mine cand alerg 🙂