Societatea civilă a explodat: „Vor să fure nestingheriți!”
Toate reacțiile despre decizia CCR au fost centrate pe ideea că sistemul se pregătește pentru mai multă corupție..

Dar  dacă nu vor să fure mai mult?
Poate că doar vor să fie mai puțin urâți!
Averile publice afișate ostentativ au devenit sursa principală de invidie, ură și revoltă socială.
Declarațiile de avere au provocat nu doar dezgust, ci și ură profundă.
Iar aceste emoții n-au rămas în aer — au fost capitalizate politic de partidele suveranist/extremiste.
Iar pentru omul de rând, care muncește 8, 10 sau 12 ore pe zi pentru un salariu modest, e imposibil să nu apară întrebarea:

„Cum au făcut ei atâta avere? Cu ce sunt mai buni ca mine?”

Averile opulente afișate pe site-uri oficiale — case, conturi, ceasuri, terenuri — au generat frustrare socială imensă.
Iar frustrarea a fost rapid transformată în combustibil politic de partidele suveraniste și extremiste. Ce spuneau ele?
„Să le luăm tot!”
„Sunt prea bogați, nu-i mai suportăm!”
„Au furat, de-aia au! Să le fie confiscate averile!”
Declarațiile de avere au fost, fără să vrem, muniție pentru o parte din societate care vrea acum nu transparență, ci răzbunare.

  Ce a făcut clasa politică și sistemul?
A văzut că populismul crește. Că promisiunile de „sânge pe pereți” atrag voturi. Că oamenii nu mai vor doar să știe — ci vor să pedepsească.
Și atunci a decis: mai bine ascundem tot, decât să fim linșați public.
Sistemul s-a speriat… și a tras perdeaua!
Decizia CCR, e de fapt un scut de protecție împotriva revoltei, o autoapărare subtilă. Să nu-i mai vedem, să nu-i mai urâm…
  E cam ca la GDPR…
Nu mai apare averea, nu te mai enervezi, nu mai votezi furios.