Odata Am Mancat Un Gandac

      Umblând aşa Hai Hui prin lumea asta, am ajuns şi-n Asia.

Un vechi proverb asiatic spune că nu se pune că ai fost în Asia până nu ai mâncat un gândac sau vreo altă insectă.
Aşa că azi am hotărât să-mi înfrâng temerile şi să pap o lighioană din asta. Cel mai bun loc pentru pofte din astea, sunt tarabele pline de mirosuri îmbietoare din piaţă, unde rezist cu greu tentaţiilor şi trec mai departe, ţinta mea e doar gândacul cu pricina.
Sunt tarabe specializate pe insecte. Au de toate, pentru toţi: tarantule umflate, zemoase şi crăcănate prăjite în ulei, viermi opăriţi la abur, scorpioni în frigăruie, ce să mai, e raiul fiecărui gurmand entomolog.
Îmi aleg cea mai groaznică insectă posibilă, venită parcă din coşmarurile mele cele mai negre: un fel de cârcăiac, roşu cu alb, cu multe, multe picioruşe şi cleştişori mari la capete.
Vânzătorul îmi arată marfa vie, captivă într-un vas de sticlă şi capac de tifon, ca să nu fugă prin toată piaţa. Mă întreabă câte vreau şi cum le vreau: Pârlite la foc iute, prăjite în baie de ulei sau băgate în aluat şi iar prăjite.
Păi aş dori… aş dori doar una şi aia să fie pisată zob, ascunsă într-o pizza, condimentată din plin cu chilli, boia iute şi piper cayenne, plus o lobotomie la băiatu’, ca să uit că am mâncat vreodată aşa ceva!
Apucă una cu un cleştişor şi mi-o aruncă în baia de ulei, unde se duce la fundul tigăii imense zvârcolindu-se şi răsucindu-se. Când apare la suprafaţă e semn că e gata făcută şi numai bună de mâncat. Îţi vine s-o mănânci cu ochii, drăguţa de ea, aşa lungă, cam de-o palmă, crocantă şi cu picioarele drepte în laterale ca un fierăstrău.
Mi-o înfige într-un mic beţişor, plătesc şi gata, m-am făcut cu o insectă pe băţ. Cum naiba se mănâncă arătarea asta? Mă uit la chinezul ăla întrebător… Păi aşa goală, mai pune naibii ceva pe ea dă-o naibii de omidă! Pe mine mama m-a obişnuit acasă, după ce făcea o friptură, să pun ceva pe lângă ea, o garnitură, ceva. Se îndură şi apucă nu prea convins, cu două degete, nişte sare negricioasă şi mi-o aruncă pe insectă.
Ei na, altă treabă acu’, sigur e altceva! O privesc cu alţi ochi şi deja îmi lasă gura apă sau vomă, încă nu ştiu exact ce e. Păi, sare îi trebuia, domne’ de ce nu spui aşa, că în rest avea de toate!
Gata, mă apuc de mâncat.
Tipul îmi face semne că mai trebuie totuşi să-i rup cleştii de pe cap şi fund, că înţeapă chiar şi prăjiţi. Dar picioruşele sunt bune de mâncat şi aşa, unul câte unul. Număr picioruşele, să mai treacă timpul şi să întârzii momentul savurării 1,2,3… 32 picioruşe.
-Mama ta de gâză din iad care eşti, cum dracu’ te-a prins mă ăsta, cu atâtea picioare pe tine? De ce nu fugişi mă mai repede, ai? Ca să trebuiască să te mănânc eu acum?
Pun mâna pe un picioruş… încă e călduţ şi cu perişori fini pe el.
Să-mi bag picioru’! Un fior de groază mă străbate din creştet până în tălpi. Ce Andra, ce piele de găină pe mâini?
Sunt tot o piele de găină, încreţită şi tremurândă! Including my Man Balls! Bărbaţii ştiu de ce şi cum e :). S-au strâns şi s-au făcut mici, cât 2 boabe de mazăre şi s-au ascuns în stomac.
-F’tuti mama mă-tii de lighioană cu 32 picioare, 2 cleşti mari pe cap şi 2 ace pe coadă. Mai bine luam o lăcustă că văzusem şi de-alea, dar deh m-am gândit să mă spurc la delicateţuri.
Brusc îmi amintesc duios de gingaşul gândac de bucătărie, mic, pricăjit şi cu aripioarele alea micuţe ale lui, cum mi-a traversat el mai deunăzi acasă la mine, sandvişul ăla cu unt şi parizer de-l mâncam dimineaţa în bucătărie.
Îmi zic în gând: Amice, eşti tare idiot! Ce naiba!… Think man, think! Îi scapi pe ăştia de gândacii lor, când ai putea foarte bine să-ţi mănânci proprii gândaci de acasă. Sunt şi mulţi şi gratis!”
Aşa că un gând îmi răbufneşte în cap şi urlă cât poate de tare la vânzător: ” Auzi mă, să-i spui lui stră-străbunicul tău, ninja ăla din timpul dinastiei Ming, de a inventat proverbul ăsta, să-şi bage cârcăiacul ăsta în cur! În cur auzi? Ce crezi că nu-mi dau seama că asta e strategia voastră? Să prostiţi turiştii cu vorbele voastre şi să scăpaţi voi de gândacii voştri?! Etete la el mă, cum vroia el să mă facă pe mine!
Şi să te duci şi la gazeta aia a voastră de perete şi să mă tai de pe listă, auzi? Să scrii acolo că a venit unu’ Hai Hui şi nu a vrut să mănânce gandacu’, nici de-al dracu’!

Ah, ce m-am răcorit acum.
S-a răcit şi gândacul, ia uite nici nu mai frige, săracul de el. Păi dacă aşa stă treaba, cred că nici nu mai e bun de mâncat acum, nu? Eu aşa ştiu că ne-a învăţat McDonalds, că dacă hamburgerul stă mai mult de câteva minute nemâncat se aruncă!
Gândul la hamburgeri îmi făcu o foame de lup. În jur tot felul de cărnuri şi legume făcute la wok, tăieţei şi găluşti la abur. Toţi vânzătorii par nespălaţi pe mâini de când i-a scos moaşa din burta mumă-sii lor. Şi mai sunt şi muştele alea de bâzâie pe bucăţile alea de carne atârnate!
Oare ce vaccinuri mi-am făcut înainte să vin aici? Categoric niciunul pentru vreo boală tropicală cu nume exotic de genul Brandiburu, Odangu-Bangu sau pur şi simplu o diaree normală de sezon, tropicală.
Nici nu mi-am dat seama cum paşii m-au purtat, aşa visător spre capătul pieţii. Ia te uită ce noroc pe mineeee, un Mc Donalds!
Arunc degrabă, cu dezgust, stârvul ăla deja împuţit al insectei din beţişorul meu, în primul coş din Mec. Doar scrie clar pe el „-Aruncaţi-vă aici grijile şi problemele”. În mod sigur am o problemă, altfel nu aş fi umblat cu insecta aia pe băţ!
Dintr-o suflare comand un meniu Dublu Cheese, cu cartofi mari şi Cola mare.
Hehe, viaţă domnule aici în Asia asta, au şi McDonalds, auzi?!
Mă aşez cu prada la masă. Sunt cel mai fericit om de pe pământ. Muşc cu poftă când deodată privirea îmi rămâne ţintuita pe angajaţii lor. Unii mă privesc parcă prea serviabil şi prea drăguţ. Sunt tare dubioşi cu toţii. Şi par că sunt urmaşii stră-străbunicului ninja din Dinastia Ming. În mod sigur ştiu şi ei de proverbul ăla, cu strategia lor de a scăpa de gândaci! Las’ că ştiu eu cum e cu proverbele astea, se transmit din gură în gură, din generaţie în generaţie.
Oare din ce naibii o fi făcut hamburgerul meu? Nu cumva o fi făcut din pastă de gândaci? Că nu prea îi văd pe ăştia micii şi galbeni cum pasc vacile pe imaş, mai repede îi văd cu plasa de insecte prin iarbă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.