Baby Boomerii anilor ’90!

Pe vremea aceea nu ştiam ce inseamna Baby Boomer… Acum ştiu.

 

România anilor ‘90.

Devalorizare, Safi, Caritas, bănci falimentare, foamete, şomaj, ţepe…

Populaţia sărăcită se târăşte ca păduchii, printre firele de pe pielea râioasă a ţării-broască fără păr…           Şi eu printre ei!…

Anunţuri de afaceri nenumărate în toate ziarele.

Ce am de pierdut?  Mă încadrez perfect în categoria romanilor de mai sus.

Şi am şi destul timp liber, exact ce se cere în anunţul găsit în ziar.

“Câştiguri nelimitate, în timpul d-voastra liber, de până la 500- 1000 dolari zilnic. Telefon XXXXXXX”

-Alo, pentru anunţ am sunat…

-Da, bună ziua cum să nu! Vă poftim la sediul firmei noastre, dar staţi sa verific… Aveţi noroc, mai avem doar 1 singur loc pentru WorkShop-ul de astăzi.

Doamne ce norocos sunt. Auzi ultimul loc…

Câştiguri nelimitate… În timpul liber… îmi tot repet în cap îndreptându-mă spre sediul firmei de renume .

Sun la interfon, urc cu liftul la etajul 7, apartamentul 23.

Suntem întâmpinaţi de Oana ce are sâni imenşi aproape goi şi ne înghesuie pe toţi în Amfiteatrul unde se ţine Workshop-ul.

-Bine v-am găsit dragilor, ne salută Oana încercând să ne atingă pe toţi pe mână, pe cap, pe umăr, făcându-şi loc pe la fiecare printre scaunele pliante, aşezate în mijlocul sufrageriei-firmă, plimbându-şi cracii goi şi fundul bombat pe la nasurile noastre.

-Vă voi îndruma spre cheia succesului dumneavoastră şi o să urmărim împreună un film… şi ne arată imensul televizor color, visul oricărui român de atunci.

– Aceşti oameni pe care îi vom vedea în film sunt oameni care au colaborat cu firma noastră în celalalte filiale ale noastre din diverse ţari de pe întreg mapamondul.

-Acum sunt oameni de succes, au vile cu piscine la malul mării, maşini luxoase şi conturi de milioane de dolari în bănci… Sunt celebrii Baby Boomeri ai zilelor noastre… Şi voi puteţi fi ca ei, trebuie doar să începem să colaborăm împreună!

Murmure de admiraţie răzbat din tot Amfiteatrul, până spre uşa Wc-ului de pe hol, blocat de oamenii aşezaţi pe scaune pliante.

-Sa urmărim deci filmul şi… nu uitaţi şi ei au fost ca voi!

Imagini colorate cu vile din Malibu, palmieri, piscine, bolizi de sute de cai putere, bărbaţi şi femei ariene parcă dintr-o rasă umană extraterestră necunoscută nouă, prind a se mişca pe ecran.

Muzică asurzitoare şi înălţătoare, valuri, surferi, femei pe plajă, mese îmbelşugate toate aceste imagini ne sunt rulate nouă, zecilor de români înghesuiţi în Amfiteatrul firmei, viitori Baby Boomeri ai României.

Gânduri ne trec rapid prin cap. Voi fi şi eu Baby Boomer?… Incredibil!… Dumnezeu însăşi s-a coborât pe pământ şi mă va răsplăti cu vile, piscine, maşini luxoase şi milioane de dolari în bancă?

Mă uit în jur… Lumea pare drogată! E într-un extaz total. Oameni necunoscuţi aplaudă şi tropăie din picioare vociferând între ei felicitându-se pentru alegerea făcută, atunci când au sunat şi au venit în apartamentul ăsta de 2 camere şi 35 metri pătraţi, unde au găsit cheia succesului.

Toţi sunt în transă… Habar nu au ce vor avea de făcut, dar filmul i-a dat gata pe toţi.

-Haideti să-i aplaudăm pe aceşti oameni, ne îndeamnă Oana, la finalul filmului, oameni care cu ajutorul firmei noastre au reuşit în viaţa… Şi voi puteţi fi ca ei!

-Uraaa!!! Uraaa!!! Ropote interminabile de aplauze pe muzica triumfătoare de final…

-Doamnă, dar totuşi ce trebuie să facem? întreb eu ca prostu’, ca să stric cheful celorlalţi din jur…

Lumea se uită urât la mine… După ce că nu aplaud, nu tropăi şi nu zâmbesc, mai pun şi întrebări tâmpite.

-Eiii, o nimica toată, ne linşteste Oana cea cu cracii lungi şi sâni goi.  Doar să ne vindeţi şi nouă prafurile astea şi scoate câteva borcane mari cu etichete frumoase…

-Ce conţin?

–Numai lucruri naturale. Vitamine, proteine, tărâţe, ajută la slăbit, la masă musculară, la memorie, la inteligenţă… hehe… dar la ce nu ajută!

Mdea, nu sunt prea fericit că ar trebui să vând ceva printre necunoscuţi, prieteni sau rude, dar ce să fac, o să o fac şi pe asta de foame.

Am destule rude grase, slavă domnului, le conving eu cumva, îmi încolţeşte rapid un gând în minte.

-Şi acum vă rog să pregătiţi banii, clipeşte galeş Oana cea cu cracii lungi şi sâni goi.

-Ce bani doamnă? zic eu, deşi primprejur se aude altfel ecoul vocii mele din gurile pensionarilor:

– Câţi Bani Dom’şoara Oana să pregătim?

-Păi banii pe un set de produse, ce conţine 3 borcane, de slăbit, de menţinere şi de masă musculară, şi care costă acum doar pentru voi cei prezenţi aici, 30 dolari.

Ehhh, parcă le-a cam pierit celorlalţi din jur entuziasmul, dar întreabă totuşi la ce paritate, cât e dolarul şi dacă pot plăti în lei.

-Dar de ce le plătim dacă trebuie să le vindem? … insist eu…

-Pai d-voastră le puteţi vinde mai scump, cu 40 dolari sau chiar cu 50 dolari mai departe.

-Si dacă nu le vând, ce fac cu ele? eu tot mai nelămurit…

-Hahaha, cum să nu le vindeţi domnu’meu? Suntem o firmă de renume mondial… Lumea abia aşteaptă să ne cumpere produsele! ma apostrofează Oana.

Oana cea cu cracii lungi şi dezgoliţi, plusează acum cât au toţi portofelele în mână şi muzica înălţătoare şi psihedelica din boxe se apropie de final:

-Plus încă 50 dolari pentru o Legitimaţie care vă atestă ca fiind unici distribuitori ai produselor noastre, arătându-ne sânii siliconaţi şi umflaţi, de unde de sfârcul stâng e agăţată faimoasa Legitimaţie, începând apoi să se plimbe printre noi, impingându-ne sfârcul legitimaţiei in faţa.

Audienţa îşi potriveşte ochelarii şi se uită lung şi atent între sânii ei încercând să zărească dacă chiar e prinsă legitimaţia de boaba maronie de strugure, ce se zăreşte prin bluză, şi abia apoi încearcă să desluşească micuţele litere ce contrastează puternic cu imenşii sâni siliconaţi.

Cu o ultimă răsuflare siliconată ce iese din sânii cei imenşi şi dezgoliţi aflaţi la 3 centimetri de nasul pensionarilor şi pensionarelor ne prezintă şi ultima ofertă:

-Această taxă de Legitimaţie o achitaţi acum o singură dată în viaţă şi Legitimaţia este transmisibilă urmaşilor urmaşilor voştri, termină Oana prestaţia, aplaudând frenetic din mânuţele-i suave.

-Uraaa, Uraaa se aude în sală, începând toţi să aplaude.

Lumea începe să se scormone de zor prin buzunare, prin pantaloni, îşi fac calcule, întreabă dacă pot reveni în maxim 1 oră cu restul banilor să nu piardă incredibila oferta.

-Doamna eu am venit aici să câştig bani, nu să plec mai lefter cu 80 dolari, care oricum nu-i am.

Din nou sunt privit nimicitor din ochelarii viitorilor Baby Boomeri.

– Dacă nu investeşti nu o să câştigi niciodată nimic, sunt sfătuit din toate direcţiile.

-Plus că e transmisibilă Legitimaţia, aţi văzut doar, ne-a arătat-o dom’şoara Oana, întăresc alţii.

-Doamnă eu plec, nu sunt interesat… şi încep să-mi fac loc printre viitorii Baby Boomeri ce stăteau acum cu banii pregătiţi în mâna să-i predea unei alte minunate şi duplicată domnişoară Oana, ce ieşise din biroul-dormitor alăturat.

Baby Boomeri mă privesc compătimitor. Ei ştiu clar că mi-am irosit şansa.

Voi fi un ratat, de fapt aşa şi arăt, îmbrăcat în balonzaidul meu cel negru, decolorat de la atâtea spălări.

Ei rămân în continuare acolo să-şi cumpere ultima şansă, acum la senectute către Baby Boom-ereala.

Senectute la care au ajuns degeaba şi încă nu pot să recunoască cine sunt adevăraţii Baby Boomeri din acea cameră.

Sunt ei?

Sau sunt cele două făpturi pline de boli sexuale şi cele două cefe late ce le-au trimis acolo la produs?

 

adult-audience-celebration-260907.jpg

6 comentarii

  1. E de-a rasu’ -plansu’ toata povestea asta…Dar escrocherii din astea inca se ma practica.
    Mi-ai adus aminte de „workshopurile” la care si eu ma duceam entuziasmata in speranta ca o sa il apuc pe Dumnezeu de picioare.
    Nu am crezut niciodata in formulele astea de imbogatire peste noapte. Bogatii se nasc bogati sau au parintii bogati. Sunt foarte putini care au reusit sa castige multi bani la loterie, precum Ogica ori au nascocit o matusa Tamara.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ogica e un escroc. Nu a castigat nimic la Loterie. Intamplarea face ca atunci munceam la Loterie si stiu exact ce s-a intamplat. Noi publicam matricea biletului in ziar imediat dupa castig. El a profitat de asta si a anuntat ca are biletul si s-a declarat la telefon ca fiind castigator, spunand exact datele de pe matricea din ziarul Loto Prono.
      Apoi imediat s-a dus la Politie si a declarat un presupus jaf al biletului si mediatizand cazul la TV. Astfel l-a pus pe propietarul si castigatorul premiului in imposibilitatea de a revendica castigul. Castigatorul a avut noroc ca era cadru militar si s-a dus la Comandant cerandu-i ajutorul.
      Au urmat confruntari cu colega mea din Agentia din Bucuresti, zona Sf Gheorghe, daca l-a vazut pe Ogica pe acolo si alte anchete. Ulterior colega a fost mutata la birou de frica unei razbunari a lui Ogica.
      Iar Ogica a facut frumusel cam 1,5 sau 2 ani de puscarie pentru inselaciune. Poti verifica povestea pe Wikipedia. Are propria pagina acolo, Stelian Ogica. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • „…în anul 2001, Ogică a fost condamnat la doi ani de închisoare, instanța considerând ca a falsificat biletul care i-ar fi adus peste un milion de dolari;
        în anul 2004, Stelian Ogică reușește din nou să câștige la Loto, ghicind 5 din cele 6 numere norocoase (circa 20.000 €);
        în anul 2005, celebrul jucător la 6/49 reușește din nou să câștige la cea de-a doua categorie (circa 17.000 €);
        în anul 2007, marchează din nou un premiu important la Loto, reușind să ghicească iarăși cinci numere (circa 20.000 €);
        tot în 2007, împreună cu un prieten, reușeste prin intermediul postului de televiziune OTV să strângă bani pentru un bilet colectiv cu o valoare uriașă, 155.000 €, necâștigător;
        de-a lungul anilor, Stelian Ogică a obținut peste 10 premii la categoria a treia, la Noroc sau la 5 din 40….”

        M-am dus după indicații la Wikipedia și am citit cele de mai sus… Nu știam prea multe până acum despre acest ins. Doar că devenise un om de casă al OTV-ului într-o vreme. Însă eu mă încăpățânam să nu îngroș rândurile insomniacilor lui D.D. Preferam să mă ,„delectez” altfel cu insomniile mele. Dar periodicitatea cu care a câștigat mă pune tare pe gânduri. Dacă ați lucrat în sistem, aveți idee cât de onestă era Loteria Română? Pentru că jucam și eu firav și neconvins, un bilet ieftin la o săptămână sau două. Când îl completam, mă simțeam ca la urne (votul meu contează!). Restul zilelor până extragere puteam visa frumos… La urmă simțeam gustul amar al migdalelor..N-a ieșit nici de data asta! Și analogia cu alegerile se potrivește mai ales aici: N-a ieșit, n-a ieșit…DAR S-A FURAT? Că asta este mult, muuuult mai grav.

        Apreciază

      • Asta cu periodicitatea in castiguri e discutabila pentru mine, care sunt mereu suspicios. Mereu l-am banuit ca a cumparat acele bilete castigatoare cu ceva bani in plus, doar pentru a dovedi Mediei ca atunci totusi a castigat, cum sustine in continuare. Doar o alta inselatorie de-a lui. Si cred ca Loteria este cinstita, am stat vreo 18 ani acolo pe diverse functii.
        De jucat jucam si eu saptamanal aceeasi varianta si pot spune cam la 1-2 ani prindeam 4 numere si parea ca-mi scot banii inapoi .

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.