Ai Parcat ca un Bou! Pardon, Am Parcat ca un Bou!

Aseara a trebuit sa parchez in Thurock Services, Uk si absolut niciun loc de parcare.

Era groasa! Tachograful arata 10 ore si 3 minute de condus, dupa trei ture de parcare, in cautarea unui loc.

Paznicul mi-a spus uite parcheaz-o aici, ca e OK. Da’ dar maine cand or pleca toti si eu o sa raman pe mijlocul aleii?

-People do this all the time! mi-a raspuns el.

Pai daca fac toti asa mereu, fac si eu. Parcat tirul, de fapt abandonat de-a latul

, mers acasa in Southend-on-Sea cu trenul si azi normal ca eram motz in mijlocul aleii de trecere. 😁

8 comentarii

  1. Asta îmi aduce aminte și mie de o întâmplare. La o slujbă duminicală, într-o biserică… Mă las transportat de atmosfera frumoasă, profund spirituală și mă trezesc îngânând alături de cântăreții bisericii. La început încet, pe șoptite. Se aude frumos și îndrăznesc să ridic glasul mai tare, tot mai tare. Sunt o fire retrasă și timidă, nu cânt nici măcar la duș, dar acolo, înconjurat de toate glasurile înălțate armonios și la unison spre cupola frumos pictată cu imagini ale Mântuitorului, cânt deodată din toată inima și cu toți bojogii. Pentru că nu mai sunt eu, Pavarotti s-a reîntrupat în mine pentru aceste osanale…Dar cum se mai întâmplă câteodată! Fiecare om, chiar și un cântăreț versat își poate pierde pentru puțin timp glasul. Atunci el se oprește, și-l drege, iar apoi o ia de la capăt. Ceilalți nu știu cum au făcut. Însă ca un veritabil cor ce stă cu ochii spre dirijor au tăcut și ei. Numai eu, cu ochii închiși, răcneam în continuare. Și m-am trezit dintr-o dată înconjurat de o mulțime de oameni, susținând solo un cântec, căruia i-am uitat instantaneu și versurile. Pentru că am atâta ureche muzicală cât să-mi dau seama că nu se aude bine, că am glasul prea gros și prea dogit…Un lebădoi printre ciocârlii. Am tăcut și eu într-un sfârșit cu broboane de transpirație pe frunte și cu lacrimi în ochi, de ciudă că nu-mi pot exprima mai frumos curcubeul îngeresc de sunete, care-mi cântă zi de zi în suflet, dragostea de Dumnezeu

    Apreciat de 3 persoane

    • Colegu’ frumos le zici imi place ca esti ager si rapid, dar orice gand ai mai avea nu il irosi pe mine. Asta era o frumoasa poveste pt blogul tau. Scrie zilnic orice.Pune pe blog si cititorii vor veni. Si aici nu vorbesc de noi bloggeri. Articolasul asta cu Boul mi- a adus pana acum in doar 2 ore 200 vizitatori unici si 350 vizualizari totale pe azi. Si rupe in continuare, dand serverele peste cap

      Apreciază

  2. Mulțumesc. Când am făcut afirmația că nu am cititori, era tot o joacă, nu o lamentare. Când scriu (și asta o știe un coleg, nu-i așa?) scriu pentru propria mea plăcere. Caut prin toate mijloacele să mă exprim, o fac și prin desen…Faptul ăsta în sine îmi produce bucurie. Mi-ar plăcea să fiu citit la scară largă, evident, dar sunt prea modest pentru a crede asta. Mă socotesc un simplu condeier. Pe deasupra sunt și foarte exigent (numai cu propria persoană) și dacă nu aș apăsa iute pe ,„publică”, în secunda următoare l-aș șterge, așa cum am procedat de multe ori. Altfel îmi citesc textul, ori comentariul publicat și nu-mi mai convine, pentru că descopăr greșeli (ortografice sau de exprimare) ce nu-mi sunt proprii și parcă altul le-a strecurat pe acolo, ca să-mi strice mie ziua.
    Într-un cuvânt, sunt de modă veche, un anacronic ce ar scrie cu drag încă pe o hârtie mototolibilă (ca aceea cu constelații a cosmologului Mărin Vrăbete).

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.