Duminică am fost in Lyon, dar am fost ocupat cu Robii
si alte articole, ca să scriu despre asta.
Am parcat tirul ca de obicei in Saint Priest si fac un 24 pana la livrare.
Ce bine e să ştii oraşul. Sunt pentru a treia oară pe aici, dar tot mă duc în oraş.
Cu un bilet pentru 24 ore pe transport de 5,80 euro, m-am fâţâit toată ziua peste tot. Castelul Saint Priest e închis Duminica, dar piaţa încă mai e deschisă. Fug repede la arabul meu să mai iau o merdenea din aia cu carne. Lumea stă la coadă să ia ultimele Gallete, un fel de lipii groase.
Oraşul e pustiu nu mai e sub asediul soldaţilor, probabil a scăzut nivelul alertei.
La urcuşul spre Bazilica Notre Dame de Fourviere biletul meu s-a dovedit a fi bun pe funicularul ce urca pieptiş dealul.
Sus mi se pune pata pe un porumbel pe care îl tot hrănesc din mână cu nuci Caju, să-l prind. Doar ca să-l ajut, are picioarele legate cu sfoară şi ţopăie ciudat ca un cal împiedicat. Cred că de aia e şi blând, pentru că altfel nu prea are şanse să se hrănească. Dar tot ce am reuşit să-i fac, a fost să-i smulg câteva pene din coadă…
Scuze porumbelule, dar o să rămâi legat aşa toată viaţa!
Intru sa ma reculeg!
La coborâre funicularul coboară cu spatele, în timp ce noi pe scaune stăm cam cu picioarele şi mâinile în sus, ca nişte gândăcei de Colorado răsturnaţi.
Intru şi la metrou dacă tot am bilet universal.
Vine şi Metroul-Fantoma fără cabină de conductor, fără nimic… E doar un geam prin care vezi călătorii. Cred că şi ăsta merge ca orbetele tot cu spatele, altfel nu-mi explic.
În parcul Tete d’Or pozez nişte raţe, bărcuţe şi nişte… sper că erau rădăcini totuşi 🙂
Pe langa Metroul-Fantomă, Funicularul-Rac, Porumbelul Şchiop, mai gasesc si Calul-Mascat, habar nu am de ce, dar nu arăta prea bine.
La întoarcere primesc din aceasta Gară Prăfuită, un pont despre Muzeul Miniaturilor din Lyon.
Prea târziu, rămâne pe data viitoare.
Vezi si plimbarea mea prin Lyon 2 Aventura unui troler prin Lyon
