Prin Târgul de Crăciun Möers Germania

Zilele trecute am fost în Danemarca, din care nu m-am ales cu nimic. Doar cu ferryboat-ul din Harwich Uk până în Hoek van Holland, Rotterdam vreo 8 ore în cabină singur, televizor, confort şi două mese.

În rest în Danemarca doar am livrat şi am plecat… Altceva nu mai reţin, de când la prima livrare dădeam cu spatele într-o curte pustie şi m-am oprit mai mult din instinct… Când m-am dus în spate să verific în mijlocul nopţii polare de la 4 dimineaţa în nenorocita aia de curte, fix pe jumatea curului traileului la un milimetru de bara de protecţie stătea un hidrant. Galben!… Instantaneu am avut pe rând un avc, un infarct şi-un atac de apoplexie plus vreo câteva mii de noi fire albe.
Şi gata… restul e Pitch Black în capul meu despre Danemarca, doar un bogdaproste c-am scăpat…
Apoi în altă zi am ajuns în Germania să încarc noaptea la Dr Oetker din Moers cu vreo 30 ore libere până la încărcare. Conform obiceiului ies de pe autostradă unde dacă te parchezi eşti captiv acolo şi nu mai ai ce face… şi mă duc într-o zonă industrială, liniştită, confortabilă… cu pomi pentru Number One şi tufe pentru Number Two. Şi un Aldi la 15 minute şi oraşul un pic mai încolo.
Ies la vizitat, varianta era să stau în camion să mai corectez la ultima mea povestire-nuvelă “Piatra” ce tocmai am terminat-o, sau să mă plimb. Normal că mă plimb, că m-am săturat de “Piatra” asta ca de mere acre… Apropo când oi pune-o pe blog să nu o citiţi că e o porcărie… deh nu sunt vreun Hemingway, sunt doar camionagiu… să nu ziceţi că nu v-am spus.
Iau autobuzul până în centru la Casa Şobolanului, adică pe limba germană RatHause… ehh, e doar clădirea primăriei.

Apoi intru în piaţa centrală cu multe tarabe şi în Târgul de Crăciun. Preţuri mari ca la… Crăciunul din Sibiu să zic aşa.

Bratwurster nu-mi iau că e prea dimineaţă şi tot ce mi-a făcut cu ochiul a fost o plăcintă cu cremă şi mac, pozată după ce înfulecasem deja jumătate…

Mă plimb pe străzi şi fac poze mai pe şestache că nemţilor nu prea le plac pozele… ţin la intimitatea lor, dovadă că nu prea sunt străzi pe-acilea cu Street View pe Google Maps.

La fiecare colţ de stradă se împarte Margarină… cu Skyr… Habar nu am ce ăla Skyr m-am uitat acum pe internet, e ceva între iaurt şi brânză. Şi se tot împarte frate, câte două trei cutii, mai mergi 10 metri… mai îţi dă două trei cutii din alt coş…
În magazine se ţin după tine pe culoare… “Domnu’, domnu’ v-aţi uitat margarina” Iau şi eu numai una din cele trei cutii întinse: “Just one, please… Only one?” se miră tipa… Ca să scap de ceilalţi margarinişti mă plimb cu ea în mână şi le-o vâr sub nas când mai încearcă să mai îmi bage în rucsac vreo câteva cutii… Poate le expira în depozite, cine ştie şi acum o dau moca pe străzi.

Noroc că nu mă omor după aşa ceva, o cutie îmi e de ajuns…
La întoarcere intru în Aldi şi hotărăsc să mă dau în bărci la maşină când văd preţurile de magazin din Germania. Şi cu 1 euro îmi iau o pungă de 1 kg de cartofi franjuraţi pentru prăjit şi cu încă 5 euro mai iau 5 cotlete şi 5 Schweine Bratwurst.
Şi mă pun pe prăjit…
Ce vedeţi e deja după ce mâncasem o tură… cu usturoi…

S-a dus dracului dieta mea… Phăăii şi aveam şi eu doi centimetri în plus pe burtă… şi acum o să am trei 😂

4 comentarii

  1. Din afară se văd multe, dar nu toate cele corecte. Se văd mai ales cele din prima linie. Vizitează mult, ia bani frumoși…Dar prețul plătit pentru ele, nu-l cunoaștem. Am putea însă, fără chiar să facem prea mari eforturi să întrezărim cumva. Dacă am vrea. Dar de ce am face-o? Nu e mai bine să ne vedem de propriile noastre probleme și de ale altora să nu ne pese? Să ni să pară dar bineînțeles să o luăm ca mare adevăr, că tuturor le este mai bine decât nouă… Și mai ales ăstuia, pe care-l vedem prin toate colțurile lumii…fericitul de Hai-Hui! Mie mi-a scăpat cândva o ducere cu închipuirea în lumea lui și de atunci am tot respectul pentru Mihai. Acest tip „colțos”, cu care în general și în puncte esențiale, nu mă înțeleg. Dar asta nu mă împiedică să-l stimez și să-l aștept ca și Alexei Karamazov pe fratele său, să se întoarcă la gânduri mai bune. Oare de ce ne-am oprit tocmai în fața hidrantului?…Hm!…Instinct, da,da…Dar să lăsăm asta.
    Te aștept cu „Piatra”. Să nu mi-o azvârli în cap, să o publici. S-o vedem. Sper ca modestia să-ți fie ca un fel de haină. Să o mai poți și dezbrăca. Așa…din când în când. Mai ales când scrii. Să nu se agațe de picioare, cu reținerile ei de pudoare. Știu ce spun, Le am și eu când este să-i dau drumul unei lucrări spre vizualizare. Însă până atunci, sunt nud de ea. Reîncarnarea lui Shakespeare (Șecspir, cum ar zice Ainștain al lui Cristian Lisandru), în persoană. Sau nu mai sunt nimic și nimeni. Sunt acolo de unde scriu, un punct în vârful de condei.

    Apreciat de 2 persoane

    • Bolovanul mai asteapta, ca m-am apucat de altceva chiar ieri. De fapt trebuie rescrisa :), s-au dus naibii 40 de pagini. Sunt intins pe 4 planuri de nuvele-povestiri de nu le mai vad capatul. Si timpul e scurt, munca multa, plus ca vom face oarece schimbari in viata noastra, in Decembrie Ianuarie ne vom reloca in Walles si asta inseamna tot ganduri si planuri. Despre restul apropourilor tale despre stii tu ce, o sa ma fac ca „ploua”.
      Ca de obicei de fapt

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.