a venit iarna… iarăşi

să nu ne lăsăm, să trâmbiţăm cât putem că a venit iarna, că ne îngheaţă cracii şi degetele în bocanci, că o să dăm la racletă pe parbriz si la zăpadă pe lângă maşină până crăpăm, orasul va deveni negru si clisos de zloata topita, plus ca ne vom da toţi banii pe întreţinere…
upss… stai că d-astea reale şi nasoale nu scrie nimeni… lumea scrie doar despre fulgii de nea, reni, moşi crăciuni şi cadouri… deh, chestii pink de bloggeri seriosi… nu ca mine.
blogurile meteorologice au început deja să scrie despre iarnă şi eu ca de obicei… am ratat startul… deşi parcă îmi amintesc că am scris aici cu multe luni înainte că „Iarna ninge” (tm Marca înregistrată)…
a scris careva asta?

a îndrăznit careva să mă plagieze?

normal că da, pentru că era ceva simplu şi previzibil şi toţi vă gândiţi numai la voi, dar la cei săraci cu mintea metaforelor şi la pâinea lui busu, nu!
acum aştept cu interes „primăvara când mugurii pomilor se vor deschide firavi în razele soarelui precum aripile fluturilor abia ieşiţi din cocon”.
muahhh, ce mi-a ieşit astaaaa… wow, asta e din aia grea… trademark, (tm marca inregistrată), osim scrie pe ea nici nu mai stau la discuţii… ce să mai… sunt mândru ca un păun că sadoveanul din mine a ieşit în sfârşit la suprafaţă după îndelungi strofocări şi scurtcircuite neuronale.
asta e de fapt singura şi unica mama omidă metaforă a mea şi să-l pună dracu’ pe careva să scrie la primăvară ceva de vreun mugure de plop, de stejar sau de ce-o fi ce se aseamănă cu vreun fluture sau molie, că nush ce fac…
un articol fac, aşa să ştiţi…

branch-cold-fog-839462

3 comentarii

  1. Eu te-am înțeles perfect. Iarna este frumoasă în tablou, eventual din casă, uitându-te pe fereastră. Este frumoasă dacă ai căldură în cămin, ori la birou… Hai că și în mașină este cald. Dar când ieși afară, când ești nevoit să scoți nasul din puf…ai tendința să o dai pe prozaic și să îți zici că alegoria cu fulguleții albi de nea e o chestie cam roz. Dar iubesc blogul exact pentru asta…
    Dacă realitatea o ia razna: Vremea e urâtă, la TV afli că țara se duce de râpă, oamenii sunt abjecți, banii insuficienți… Ce te faci?
    Îți pui ochelarii de blogger și transformi tu imaginea așa cum îți place. Citești și îți revii. Banii nu mai au importanță într-o lume spirituală. Oamenii de aici sunt frumoși, au gânduri pure și sunt visători ca și tine. Țara nu mai este a altora și redevine a noastră, iar vremea… ea chiar nu mai are importanță. Ești dincolo de ea.
    Ca Fetița cu chibrituri a lui Hans Christian Andersen.
    Să mai scăpărăm împreună un chibrit, Mihai…

    • Tot incerci, tot incerci, colegu’… ma bucur ca esti perseverent cu mine. Si mai ales rabdator.
      Tot imi zic sa fac articolul ala despre cum a aparut blogul meu si de ce. Poate asa ma vei intelege mai bine. Acum e in varianta inregistrata, ca si multe alte pasaje de carti si alte idei ce imi mai vin…

      • Nu am gânduri rele…Și nu mi-am dat seama că aș fi încercat ceva, de data asta cel puțin. Așa mi s-a năzărit mie citindu-ți lucrările, că poate te-aș înțelege. Desigur… mai este cale și nu pot emite pretenții absurde. Suntem atât de complecși încât nu te poți opri să nu te gândești că… 🙂 Am glumit. Știu că ești refractar la subiect. Dar fiindcă tot am amintit de gânduri, îmi dai voie să spun aici o povestioară?

        „La avva Pimen s-a dus la un frate și a zis: „Ce să fac, părinte, că-mi vin tot felul de gânduri rele în minte?”.

        Și avva Pimen a răspuns:

        ‒ Oprește vântul! (bătea vântul). Întinde brațele și pieptul si oprește vântul!

        Și el a zis:

        ‒ Nu pot să opresc vântul!

        Și părintele a continuat:

        ‒ Așa cum nu poți opri vântul, așa nu poți opri gândurile rele! Dar altceva poți să faci, și anume, cu un gând bun să înlături gândul cel rău!”

        Iată, cam asta încerc eu. Cu mine. La ceilalți, cu măsură. Și numai când mi se năzare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.