bărbatul deştept

atunci când a venit vremea recrutării,

am fugit de armată… şi ea după mine…

ani la rând m-au tot urmărit şi eu încercam toate tertipurile să scap:

mă duceam la vizita medicală, dar nu mai luam foaia de drum

anul următor le luam pe amândouă, dar nu mă duceam la tren…

apoi m-am şi înscris aiurea la o facultate privată

si tot aşa an de an… la un moment dat am vorbit cu un medic militar vecin de bloc ce mi-a zis: -La următoarea vizită medicală spui că eşti nepotu-miu, doar le zici numele meu… a ţinut, m-au mai amânat un an

până s-a îndurat un gradat de la comisariat de „eforturile” mele,

se săturase şi el să vadă ditamai găliganul printre puştanii luaţi cu arcanul,

deja aveam vreo 28 ani şi mi-a făcut pierdut dosarul…

pesemne şi-a dat seama că sunt o cauză pierdută pentru apărarea patriei…

dar morcovul mi-a rămas până am făcut 35 ani, că oriunde mă duceam îmi cereau livretul militar cu stagiul satisfăcut sau ne….

şi trebuia mereu să dau explicaţii,

cum că platfusul, nanismul şi miopia, eventual şi vreo cocoaşă… sunt toate pe capul meu,

sau mai ştiu eu ce-mi trecea prin cap atunci

…şi uite aşa am reuşit să fiu „bărbat deştept”, nu doar „bărbat” ca cei cu armata făcută

şi nu mi-am pierdut un an din viaţă prin cazărmi,

obligat de legi strâmbe şi inutile.

şi totuşi nu ştiu de ce,

nu m-am simţit niciodată prea deştept,

doar aşa… mai mototol din fire!

 

adult-armed-army-876344

Un comentariu

  1. Nu știu dacă se poate regreta asta. Era și multă umilință în instrucția aceea. poate mi-o fi folosit sau nu… Oricum, la revoluție am constatat că încă eram mai instruit decât militarii în termen din vremea aceea. Pentru că unul trăgea cu arma la foc automat pe zidul blocului, ca și cum ar fi urinat pe el. M-am înfuriat și i-am smuls arma. Acest lucru era totalmente nepermis. Să-și lase arma în mâna unui civil? Și cum nici eu nu aveam ce face cu ea, teroriștii fiind niște închipuiri pe la ferestruicile de sus ale mansardelor , sau ce erau alea de la blocuri. I-am înapoiat-o….convins că tot o greșeală făceam. Că veni vorba…singurul împușcat pe care l-am văzut, a primit glonț din spate, de la un alt militar neinstruit…Și pot spune că am stat brambura (hai-hui) din 21 până în 24 prin toate zonele unde se trăgea. Nu m-am socotit revoluționar decât câteva zile…cam până la jumătatea lui ianuarie. Titulatura cea mai potrivită pentru noi este aceea de „fluturi de lampă” Pur și simplu eram avid de sacrificiul suprem. Mă întreb, acum când scriu cu oarecare detașare despre acel eveniment, dacă într-adevăr mi-a venit mintea la cap, au ba. Să fiu sincer, am mari îndoieli.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.