Poteca de lângă casă

Poteca de lângă casă niciodată nu te lasă era o vorba… sau parca era vecina, habar n-am, dar ce mai contează ca am luat-o pe altă potecă, pe cea de langa Tesco.
Marea era la reflux si noi inaintăm pe sute de metri de nisip gol căutând scoici. Găsim cu greu o unică microscopică cochilie, singura din intinderea nisipoasă.

Ferryboatul Irish Ferry pleacă spre Irlanda

Mai gasim ceva ruine pe o coamă de deal si incă una langă apa.

Ne facem selfie cu oile ce pe aici sunt vopsite in culori vii si una mai şmecheră stă cocoțată pe gard.
Şi asta ne-a fost ziua 2 din 2019

10 comentarii

  1. Deci meniul de aici înainte va cuprinde următoarele: scoici (una la două persoane…cam little), lapte de oaie, brânză de oaie, carne de oaie… Nu-i așa? Iar eu care îmi imaginam bancurile de pești… Nu-i nimic. Avem bancuri cu pescari. Dar e frumos… Chiar e! Pentru cineva care iubește și își dorește liniștea, pare să fie chiar locul ideal.

    • Visam frumos amandoi si eu si tu la gandul unei branze adevarate telemea de oaie, din aia de la taran… veche si grasa, care iti pişcă un pic limba cand o mananci. Astia habar nu au de telemea, numai cascavaluri sau ceva tentative de branza tare si sfaramicioasa ne ofera prin magazine

      • Ah…dar broaște sunt? Acum pot în sfârșit să spun, să-mi dau în vileag mârșăvia gândurilor. În povestirea dumitale cu băiatul broscar, era atâta sentiment că mie mi-a fost jenă să recunosc că citind, m-a dus mintea la cât de bune or fi… N-am mâncat niciodată și cum închipuirea mea premerge întotdeauna realitatea, îmi imaginez că este o delicatesă nemaipomenită. De multe ori, anumite chestii trebuie să le lăsăm acolo, ca să nu fim dezamăgiți. „Fructele de mare” spre exemplu… au fost un vis al copilăriei. Când am ajuns în sfârșit să le încerc, n-am fost nici pe departe așa de mulțumit. Dar nu mă las. Tot iau, tot încerc… sperând să fie vreodată pe măsura acelor așteptări ale copilului care nu ajungea la ele.

      • Pai fructe de mare sunt, pentru ca anul trecut eram pe poteca de la Tesco si o babuta mergea prin apa rece pana la brau la reflux cu un mincioc in mana si il vantura printre alge. Am strigat-o de sus de pe stanca mea intreband-o ce prinde daca e momeala sau mancare. Prindea Prawns, creveti mici ca sa-i manance. Dupa marime semanau cu garizii nostri de acasa, asta daca nu or fi chiar aceeasi specie…

      • Da. Creveți avem. Acești prawns, ca niște viermi de mătase marini. Dar culmea! Mie îmi e dor de creveții ceilalți. Aceia pe care îi găseam cândva și la noi acasă… Niște turtițe subțirele cu gust între pește și cartofi prăjiți.

      • Păi? Probabil de buni ce erau… Oricum, nu mai țin minte exact gustul. Amintirile sunt vagi deși erau nelipsiți de la mai toate chefurile. Fiecare dintre noi putea pregăti niște creveți. Mergeau la bere. S-or mai fi găsind oare?

      • Au la Tesco pe langa raionul de rotisate si preparatele reci indiene… sunt in pungulite mici gata facuti, grasi, cu gust de rac si de peste. Si in continuare pişcă pe limbă

Lasă un răspuns la condeiblog Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.