Puşcăria Echipajului din TIR- MANIFEST

Cine a inventat munca în echipaj pe tir, în mod sigur a fost nazist sau vreun savant scelerat.

Să pui doi bărbaţi de vârste și temperamente diferite, fără vreo legătură între ei și fara antrenamente psihologice în prealabil să trăiască într-o cabină mobilă de DOAR 2,5 metri pătraţi, pare un experiment social crud, demn de o expediţie spre Marte trimisă de NASA.

NU mai am cunoştinţă de vreo altfel de meserie în care să obligi doi oameni necunoscuţi să muncească, să locuiască, să mănânce şi să doarmă împreună într-un spațiu pe roți ATÂT DE MIC… doar aceasta, de şofer pe tir în echipaj.

Toţi angajatorii se plâng pe întreg mapamondul că nu au şoferi de tir suficienţi, dar la cea mai simplă soluţie nu s-a gândit nimeni. Desparte doi şoferi dintr-o cabină şi gata, ai doi şoferi ce în loc de 20 de tone pe transport, îţi vor duce 40 tone…

Pare simplu şi nu prea, patronii vor justifica că trebuie să investească într-un cap tractor nou, că nu au bani, că se măreşte salariul ajutorului şi tot aşa…

Dar la latura socială nu se gândeşte niciun patron sau măcar vreun legiuitor să ne scape de robia şi ruşinea echipajelor zilelor noastre.

Sincer ar trebui daţi în judecată patronii ce îşi expun angajaţii la traiul în comun pentru 2-3 luni, profitând de faptul că vin destui angajaţi atraşi de mirajul celor câteva mii de euro câştigate pe lună.

Aşa cum acum e în vogă să dai în judecată la CEDO statul român pentru că ai fost captiv în închisoare şi nu ai beneficiat de un minimum de 4 metri pătraţi de persoană, tot aşa ar trebui şi angajaţii din echipaje să se răscoale şi să-şi ceară drepturile, cu cei 1,25 metri ai lor.

Ce fel de închisoare modernă a secolului 21 este munca în echipaj pe tir?

Cum de nu observă nimeni absurdul circumstanțelor in care 2 bărbaţi sunt obligaţi să muncească şi să locuiască într-o cămăruță de 2,5 pe 2,5 metri vreme de 2-3 luni?

3 luni de muncit, dormit, mâncat, îmbrăcat, spălat, ochi în ochi cu un necunoscut, fiecare cu tabieturile și apucăturile lui, în condiții cazone ce se apropie mai mult de o perioadă de rāzboi și nicidecum de una de pace a zilelor noastre! Adăugați si faptul că sunt departe de familie, de părinți, neveste si copii și veți avea în față tabloul complet.

De ce nu se sesizează măcar vreun forum al abuzurilor asupra angajaţilor despre această situaţie?

Ştiu, nu-i obligă nimeni cu forţa să muncească în asemenea condiţii, vin de bunăvoie pentru bani… şi patronii profită, mai ales cei români.

Câte echipaje vedeţi voi în afara ţării? Eu înclin să cred că sunt foarte puţine, doar în fostele ţări comuniste mai vezi aşa ceva şi la fel şi ele se confruntă cu aceleaşi probleme cu cele ale echipajelor românilor.

Foamea patronilor după venituri ce oferă acest tip de job, împinge oamenii să accepte tacit aceste condiții, aş putea spune degradante şi umilitoare pentru o fiinţă umană.

Cu ce vă diferenţiaţi voi cei din echipaje, de deţinuţii din închisori? Cu nimic vă asigur.

Şi ei locuiesc, muncesc, mănâncă şi dorm împreună, ba chiar merg şi la baie împreună, cam ca şi voi. La plimbări ies şi ei în curte, la plimbări mergeţi şi voi la cumpărături.

Ei au încălcat legea şi sunt condamnaţi să trăiască în condiţii înjositoare şi de izolare.

Voi trăiţi în libertate, sunteţi oameni trimişi la muncă, având o lume întreagă lângă voi şi totuşi lumea voastră e de doar 2,5 metri pătraţi…

Plus că echipajele trăiesc după fusul orar al unui univers paralel şi nicidecum al planetei Pământ, altfel nu-mi pot explica cum ziua poate avea 30 de ore, din care 21 ore de muncă şi doar 9 ore de odihnă.

21 ore de muncă în care tirul se mişcă aproape nonstop. Apoi doar 9 ore de odihnă în care camionul stă pe loc…

9 ore în care doi oameni trebuie să mănânce, să se spele, să doarmă şi să se scoale mai devreme cu minim juma’ de oră să-şi strângă patul şi hainele lăsate pe scaune şi pe bord. Cât oare mai dorm? Mie îmi suna a tortură prin privare de somn.

Dacă ai ciudă pe cineva, că îți e rudă, că îți e prieten sau cunoştinţă şi vrei să te cerţi pe vecie cu el, ia-l cu tine la muncă în echipaj. Vă garantez că vă veţi despărţi dușmani certaţi pe viaţă. Spun asta ca unul ce a trecut prin aşa ceva la începutul meseriei.

Aţi dormit careva în acel mic pat de sus al cabinei vreme de 2-3 luni? Să fii lipit la doar 30 centimetri de tavan, unde fie vară, fie iarnă e cald?

Vara dogoreşte soarele în tabla plafonului şi ziua nu te poţi odihni, iar iarna toată căldura sirocoului se lipeşte de tavan, în timp ce jos e răcoare. Cine nu crede să se urce pe şifonier să încerce să stea acolo în timp ce merg caloriferele..

În patul de sus al cabinei tirului, îngust cât un coşciug… cum stai tu cu o mână lipită de peretele îngheţat al cabinei şi cu celalaltă înfiptă în plasa laterală, înfofolit cu pătură, cu cearceaf, cu pernă, bagajele şi trolerul îţi sunt puse la picioare plus ceva haine că nu mai ai unde să le pui, prosoape şi tricouri rămase de la duş stau atârnate de bara laterală… eşti o arătare, îţi spun eu. Dacă în momentul ăla se uită vreun marţian printr-un telescop cu raze X spre tir, Mumia lui Tutankhamon scrie pe tine..

Plus că există diferenţă de salariu între cei doi, că vezi doamne, unul este titular. Şi ajutorul după ce că doarme în patul de sus şi îi miroase băşinile celui de jos, ia şi mai puţini bani.

Invit pe oricine nu crede, eventual şi patronii să încerce din când în când să mai experimenteze lucrul în echipaj. Probabil vor spune că au încercat, au fost în echipaj…

Aşa deci… ai încercat frate, că poate ai fost şi tu şofer până să ajungi patron…

Dar cât rezişti aşa?

Fac apel la un patron „cu coaie” ce și-a „făcut deja plinul” și acum își poate pleca privirea și spre angajați să ne ajute în acest demers:

-Să mențină echipajele doar pe perioada practicii, 1-2 luni.

-La urmatoarele capete tractor cumpārate, sau atunci când îi pleacă vreun angajat să lase un singur șofer pe cabină, încet, încet desființând toate echipajele.

Desigur aici nu vorbim de echipaje soț-soție ce stau din voia lor pe cabină, ci de cele formate obligatoriu… și normal sunt excluse concedierile!

Cu o mediere corespunzātoare pe rețelele sociale și pe grupurile de tiriști sperăm că în curând îți vor urma și alți patroni exemplul de a veni în sprijinul proprilor angajați și de a le crește confortul la locul de muncă.

Afacerea ta nu va păți nimic și nu va ieși nimeni în pierdere, toate firmele din occident funcționeaza fără probleme cu un singur șofer pe cabină
În cursele foarte lungi, gen Spania -Norvegia trailerele își pot continua traseul prin schimbarea lor între șoferi…

Vei fi un deschizător de drumuri și întotdeauna cine a fost primul rămâne în memoria celorlalți.

Se bagă cineva?

Restul… puteți da un share acestei postări, poate ajunge acolo unde trebuie… Și eventual și ceva comentarii legate de firme și de conditiile de muncā în echipaj.

Daca voi aduna suficiente share-uri si reacții din partea voastră, vă promit că le „împachetez” într-un alt articol și îl voi prezenta firmelor semnalate de voi.

Luați acest articol în serios, dacă voi nu vă plângeți, patronii vor continua cu echipajele, iar eu sunt dispus să fac lobby pentru voi.

Continuarea articolului aici

52461584_665435213872370_3722630919186546688_n

10 comentarii

  1. Am citit si retrăit in totalitate ceea ce ai scris, este extrem de trist ce se întâmplă, suntem boschetari europei….

  2. mihai 90/00 poate ai dreptate dar restul nu,deoarece dupa ce ai invatat sa mergi prin eu nu te mai retine nimeni si nimic sa lucrezi in echipaj

  3. Salut Mihai. Respect pentru articol.
    Pana acum am scris doua scrisori deschise adresate Comisiei Europene si autoritatilor romane. Am scos in evidenta o buna parte a lucrurilor pe care le expui si tu, dar cu argumente legale.
    Te invit sa arunci o privire asupra celei de a doua scrisori unde vei gasi si link-ul spre prima in cazul in care vrei sa citesti totul.
    https://europeanworkers.info/libertate-de-miscare-echitabila-a-muncitorilor-dreptul-la-un-remediu-efectiv-si-la-un-proces-echitabil-respect-pentru-viata-privata-a-muncitorului-nu-e-cazul-in-industria-transportului-european/

    • Da’ ai scris nu gluma, cu texte din legi si tot tacamul. Vad ca te-ai axat mai mult pe pauza de 45 in hoteluri.
      Pai sa ne uram: Sporuri! ce sa zic atunci. Pentru mine e doar un alt subiect de atins la care lumea deocamdata se uita si… tace. Sunt vreo 1750 de vizualizari pana acum, vreo 20 de comentarii si cateva share-uri.
      Nu sunt in echipaj, nu ma afecteaza personal, dar normal ca as dori sa schimb asta. Astept si eu ceva raspunsuri de la 2 avocati

      • Da Mihai, am scris destul.
        Acum ti-am citit si noul articol “Ecourile Manifestului” dar nu pot comenta acolo. Da, m-am axat pe pauzele de 45 ore pentru ca acolo este cel mai usor de demonstrat din punct de vedere legal ca drepturile soferilor sunt incalcate sau abuzate. Abuzuri sunt in multe directii, dar inchipuieti cat ar trebui scris pentru a demonstra diverse lucruri din punct de vedere legal.
        In ceea ce priveste pauzele facute la hotel eu personal nu sunt nici pro, nici contra. In scrisorile mele deschise am demonstrat doar faptul ca desi legea prevede ca dreptul poate sa aleaga, in realitate soferul nu poate sa aleaga. Personal as vrea sa se gaseasca o solutie prin care soferul sa poata alege cu adevarat ceea ce doreste, iar pentru a ajunge la aceasta solutie ar trebui sa fie retezat castigul companiilor obtinut din neplata drepturilor soferilor. In momentul de fata daca un sofer alege sa doarma la hotel compania trebuie sa plateasca hotelul asa ca mai bine gaseste modalitati de a-l obliga pe sofer sa doarma in cabina. Solutia la care ma gandisem era ca soferul sa poata alege daca sa doarma la hotel sau sa primeasca o compensatie pentru disconfortul creat de spatiul mic al cabinei in cazul in care alege sa doarma in cabina. In cazul asta compania pierde motivatia de a-i impune soferului conditiile sale, iar soferul poate alege confortul sau banii. Totusi poate nu e cea mai buna solutie si n-am vrut sa impun o solutie, dar dupa cum am spus, cu scrisorile mele deschise am vrut sa scot in evidenta faptul ca legile si drepturile oamenilor sunt incalcate in mod clar si ca este obligatorie cautarea de solutii. Am folosit cel mai clar element de abuz.

      • Dar nu m-am axat doar pe pauzele de 45. In Octombrie 2018 au aparut o serie de articole la nivel international unde demonstrez in mod concret modul cum compania pentru care am lucrat abuzeaza de siguranta soferilor si a celorlalti participanti la trafic, dar in acelasi timp demonstreaza si faptul ca daca abuzeaza in aceasta directie, cu siguranta o fac si in multe alte directii, ceea ce au si facut.

        Cateva link-uri cu articolele originale:

        https://theblacksea.eu/stories/exposed-norwegian-owned-firm-making-truck-drivers-cheat-safety-test/

        https://www.youtube.com/watch?v=in9URaW0l1k (aici a publicat jurnalista care mi-a luat interviul)

        https://www.infotrucker.ro/modul-in-care-soferii-trec-testele-de-siguranta-la-o-companie-detinuta-de-statul-norvegian/

        Au fost si 2 siteuri norvegiene, dar accesul este cu plata. Preluari sunt mai multe. In Norvegia a pornit o intreaga dezbatere politica.

Lasă un răspuns la Lucian Mititelu Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.