Caine Rau

Sunt într-un peco şi alimentez uitându-mă grijuliu în jur. Un câine rău tocmai fugăreşte un cârd de copii ce se refugiază ţipând într-un mic restaurant.

Îl urmăresc cu privirea… Sunt singurul om rămas în parcare şi mă priveşte. Rămas fără copii de urmarit, din câteva salturi e în grădină în zăpadă şi cu răutate smulge o cracă dintr-o tufă. Satisfăcut de reuşită fuge cu ea prin parcare, împiedicându-se cu labele de micile crăcuţe. Revine în grădină şi înfige în zăpadă craca şi se apucă mârâind fioros să-i smulgă micile crăcuţe deranjante. Primprejur stau mărturie ale răutăţii lui multe, multe alte lemnişoare din crăci victime ale câinelui rău.

Iarăşi fuge în parcare iar eu îl urmăresc cu privirea, nu am ce face cele vreo 30-40 minute cât durează o alimentare. Tot e ceva în neregulă cu craca lui, nu e mulţumit. O aruncă din bot prin aer şi apoi se căzneşte să o prindă… Pare că e prea lungă şi iar o înfige în zăpadă, ţeapănă şi ridicată cu precizia unui băţ ce semnalizează o gaură de pe terenul de golf. O roade fix de la jumătate smulgând fâşie cu fâşie fibra lemnoasă, despărţind-o în două bucăţi.

-Eii, asta nu-i a bună, şezi cuminte câine rău ce-ţi veni să vii spre mine? şi mă tupilez după furtunul pompei. Băţul acum mic e lăsat la picioarele mele şi căţelul din rasa “Border Collie” se aşează în fund, mă priveşte dând din coadă şi apoi priveşte băţul şi iar pe mine:

-Haide odată omule, ce mai aştepţi? Nu mă face să-mi schimb părerea despre deşteptăciunea oamenilor… Tu nu vezi că eşti ultima mea speranţă din parcarea asta? D’ooh! Aşa-i că te-am păcălit până acum? Ia odată băţul ăla şi aruncă-l , aruncă-l cât poţi tu de departe…

Măi să fie!!! Chiar că m-a păcălit… Întind mâna după băţul aflat la picioarele lui gândindu-mă că dacă mă înhaţă mănuşile antimotorină de pe mâini mă vor proteja cât de cât.

Arunc… Dar ce zic arunc! Ducadam e deja pe poziţii din 3 salturi alergând când în stânga când în dreapta, înainte şi înapoi fiind alert la mişcările mâinii mele. Nu am nicio şansă, băţul meu e prins din aer şi până să pun iarăşi mâna pe pompa e deja la picioarele mele:

-Mai vreau, mai vreau, mai vreau!

Aaa, păi d-ăsta îmi eşti măi căţel? Şi ia şi aruncă printre pompe, prin zăpadă, mai în sus sau mai în jos… Collie-ul îl dibuieşte prin parcare oricât m-aş chinui să fac fente de aruncare şi mi-l returnează fericit.

Sincer “I’m a cat man, Not a dog man!” dar m-am distrat de minune. Câinele rău m-a binedispus şi l-am lăsat fericit în parcare. Doar băţul i l-am ascuns că îmi era teamă că mi-l aduce şi o să stea lipit de camion când plec şi dau peste el.

Deci dacă vedeţi un Câine Rău lătrând în Aire de Chatelard, Route du Chatelard, Passy, France în staţia IDS de pe Mont Blanc să-i înapoiaţi băţul. E pus pe pompa nr.1 😀

5 comentarii

  1. Grozavă! Și povestirea asta ai ținut-o până s-a topit zăpada? Chiar că ești impredictibil. Acum chiar mă așteptam la un articol despre Carmen Avram, cea care s-a pesedizat dintr-o dată, inspirată zice ea, tocmai de Viorica Dăncilă 🙂 pentru a concura la europarlamentare.
    Dar mă bucur că am citit despre acel cățel. Mai interesant bățul lui decât politichia infectă de acasă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.