Fantoma Albă din Parcare

În parcarea largă cu pomi şi vedere la câmp camioane cu tot cu trailere stau aliniate rărite din doi în doi, între ele s-au întins scaune şi măsuţe, se spală ciocănele de pui la lighean cu apă din bidonul de sub trailer, se curăţă cartofi şi ciuperci, maneaua şi kalinka rusească se amestecă cu sunetul păsărilor, ciupercile roşii ale buteliilor au înflorit din asfaltul încins cu miros de pişat şi sunt deja ascunse de vânt în apărătoarea din carton pătat de ulei sărit de la prăjeli trecute, paharele de pălincă şi vodkă curg ca aperitive pe gâturile uscate unul după altul, de undeva din spate prin gaura din gardul de lângă câmp încep să să strecoare bărbaţi doi câte doi venind din micul magazin al orăşelului zărit în depărtare, care nu e chiar departe e preţ cam de două beri băute pe drumul de întoarcere, una băută toată şi apoi cutia goală-i rămasă undeva în urmă strivită şi aruncată în brazda câmpului şi alta-n mână pentru a contrabalansa sacoşa plină de bunătăţi de pus pe foc şi băuturi să stingă tocana sau grătarul.

E un weekend cu soare şi vreme bună, 45-ul poate începe, restricţia de circulaţie să vină, totul e perfect.

Şi apare ea .. Fantoma! Distrugătoarea de pauze!

Prelatele, trailerele cu maşini cocoţate în spinare, platformele, rămân nemişcate timp de două zile peste weekend, dar ele Fantomele, nu. Ele trebuie să circule…

Sunt destule, merg întruna pe autostrada pe care de abia o iteşti cu auzul peste bariera de pomi înalţi, bâzâind ca nişte ţânţari nervoşi în depărtare, dar acum bâzâitul se transformă în duduit, sunetul de retarder cu ceva scârţâit de frâne încinse nu e semn bun, lumina galbenă a semnalului de pe breteaua de intrare, seamănă o panică catastrofală în micuţa comunitate liniştită din parcarea de la marginea câmpului.

Mâinile s-au oprit din jupuit cartofi, gurile din băut, butelia arde în gol a pagubă de gaz, doar maneaua continuă să jelească în sunetul asurzitor al unui +1 grad Celsius pus pe continuu.

În nebunia gălăgioasă toţi aşteaptă să vadă unde, cine va fi alesul nenorocos care va îndura supliciul zgomotului nesfârşit al reactorului de avion ce tocmai a aterizat în parcarea lor…

Toate cele de mai sus le-am zărit dintr-o privire, nu, nu e niciun loc de 3 goale ca să mă bag la mijloc, nu am ce să fac, trebuie să mă opresc, mă lipesc de o prelată albastră, încercând să nu agăţ uşa celuilalt deschisă larg ca să răzbată muzica mai bine…

Pun pe pauză şi mă duc să mă piş, ceafa îmi arde, ştiu, ştiu că sunt urmărit de priviri ucigătoare şi întrebătoare.

La întoarcere îi văd că s-au hotărât deja, vreo doi au dat roată camionului, au văzut temperatura trailerului, apoi au zărit și steguleţul în trei culori din geam, măcar sunt român ca şi ei şi ne putem înţelege iar cel mai curajos, ca să nu zic deja abţiguit de la ora 10:30 dimineaţa întreabă cu o tentă de iritare în glas amestecată cu teama de răspuns pozitiv…

-Salut colegu’, faci 45-ul aici peste weekend?

Îl privesc uluit ca şi cum aş fi aterizat pe inelele lui Saturn, ce întrebare mai e şi asta, ce mie îmi arde de pauză de 45 ore acum, oile alea agăţate din trailer cine le livrează?

-Nu colegu’ am nevoie de 45 minute doar…

-Aaa, păi zi vere aşa! Colegul se întoarce pe călcâie şi răcneşte ca să acopere duduiala frigiderului meu şi răguşeala din vocea lui Salam:

-Nu face 45 -ul aici băieţi… Stă doar 45 minute…

Un oftat de uşurare le iese din piepturi, atmosfera încordată s-a risipit, mâinile încep iar sa curețe, gurile să bea, ruşilor şi polonezilor le ia cam 2-3 minute să înţeleagă că pericolul a trecut, că Fantoma Albă zgomotoasă sau depinde de colantul de pe trailer o să plece în curând şi ei îşi pot relua petrecerea câmpenească din parcarea asfaltată şi încinsă cu iz de pişat…

Ăsta a fost un caz fericit dar din păcate mai trebuie să şi dorm, că Italia aia e departe şi trebuie să-i dau bice încontinuu şi uneori prelata albastră lângă care m-am îndesat în noaptea dintre Sâmbătă şi Duminică pe la 2 dimineaţa nu mai e aşa înţelegătoare, când şoferul acesteia se dă jos din maşină cu ochii umflaţi de somn şi de băutura de peste zi şi văzând că nu mai are ce să facă, perdelele îmi sunt deja trase şi dorm dus după zece ore de condus, se transformă în justiţiarul parcării salvându-i pe toţii de supliciul unei nopţi nedormite sau dormite în reprize depinde de cât de zgomotos şi zdrăngănitor e frigiderul meu… şi la adăpostul întunericului vine şi îmi opreşte frigul, lăsând cele +1 grad să ajungă şi la plus +8-9 în scurt timp.

Şi eu după vreo 1-2 ore de somn mă scol buimac întrebându-mă ce e cu liniştea asta suspectă din jurul meu… oare am ajuns în rai, raiul unde nu există trailere frigorifice, unde doar bufniţele bufniţesc prin copaci în puterea nopţii, iepurii ţopăie prin spaţiile verzi din parcare oprindu-se din ronţăit iarba şi privindu-mă că pe un nebun cu părul vâlvoi coborât din camion doar în chiloţi în toiul nopţii… şi apoi aerul răcoros mă trezeşte la realitate şi-mi dau seama că nu, nu e niciun rai aici în parcare, a fost doar muistul de coleg din prelata albastră ce mi-a oprit frigul…

Îl pornesc la loc apoi îmi trag perdele din geam să-l pot vedea pe bulangiu dacā revine la frigiderul meu şi mă culc iepureşte cu lumina lunii bătându-mi peste faţă, visând la o lume a parcărilor în care prelatele, platformele şi trailerele fantomă frigorifice trăiesc laolaltă în armonie şi înţelegere, fără duşmănii pizduitoare între ele …

Vă puteți abona prin e-mail pentru postările mele viitoare aici

7 comentarii

  1. Of Mihai… 😢 cu tot umorul ce-ncearcă să dea un strop de roz într-o imensitate de gri, nu prea a reușit, cu mine cel puțin… Mi s-a făcut pielea de găină citind articolul tău. Grea meserie. Greu să trăiești așa… Să ai doar sănătate și putere. Și să dai în parcări peste oameni înțelegători. Cu siguranță eu altfel o să privesc de-acum Fantomele Albe…

  2. Mda si se mai numesc colegi… pe mine unu nu ma deranjeaza frigurile si lucrez pe prelata prin Românica… nu fac discriminare… daca esti obosit dormi dus… drumuri bune
    FANTOMA ALBĂ TE SALUTĂ UMBRA DE LA LUX(man..tgx.480hp)😁

  3. Noaptea trecuta, prietenul meu tirist s-a trezit fara motorina in rezervor… Era intr-o parcare pe A5 in Germania, acolo unde-i spusese cel de la dispecerat sa opreasca din pricina unui “stau” la vreo douazeci de km in fata. Desi a protestat ca e o parcare “linie”, nu a avut de ales. Acum e in pauza de 45 de ore la Halls in Tirol, iar dușul cu 1 euro nu functioneaza… Poate ca intr-o zi va fi ca in Imagine a lui John Lennon, dar ma indoiesc…

  4. Am umblat si eu cu fantoma si gaseam biletele foarte frumoase in tocul usii, mai gaseam frigu oprit numai dulcegariii colegiale de altfel !!!

Lasă un răspuns la Blue Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.