Fumatul te face mai deștept

Deunăzi eram cu un prieten, D să-i zicem.
D e fumător înrăit fumează ţigară după ţigară, de nu-mi pot ţine eu ritmul respiraţiei, cu ţigările pufăite de el.
Din respect şi amiciţie îmi e târşală, ca să nu zic ruşine să-i atrag atenţia că mă afumă ca pe slana lu’ mătuşi-mea din Băileşti, vreme de 1-2 ore atât cât durează întrevederile noastre ori de câte ori sunt în ţară, timp suficient în care să îmi iau porţia de nicotină atât de necesară unui nefumător ca mine.
Şi la un moment dat îi zic aşa… mai pe ocolite:
-Știi, am văzut cândva un documentar în care cercetătorii au făcut un experiment şi au „afumat” celule din plămâni puse pe o lamelă, atât cu fum de ţigară, cât şi cu aburi de vapping.
-Asa şi? întreabă D interesat, părând că dizertaţia mea i-a captat suficient de mult atenţia, încât să-l pot convinge să vină în tabăra mea, a celor ce respiră aer şi nu fum…
-Și în ambele cazuri mare parte din celule au murit, mai multe în cazul fumului de ţigară… ca al tău, închei eu tăind cu degetul fumul dintre noi ţintuindu-l cu arătătorul.
– Cam câte? vine replica lui D după o inhalaţie adâncă şi implicit o expiraţie undeva mai în stânga mea, lucru inutil de altfel deoarece am omis să vă spun că ori de câte ori ne vedem mă cară prin cafenele şi berarii, dar numai în aripa fumătorilor, unde fumul lui D se multiplică de zeci de ori într-o ceaţă permanentă…
-??? Habar n-am, dar cu siguranţă au murit, răspund eu perplex şi exasperat de încăpăţânarea lui… Le-am şi văzut pe ecranul tv-ului cum stăteau țapene pe lamelă, precum muştele lovite cu pliciul… şi arăt eu spre zona plămânilor lui.
D ia o gură de cafea şi stinge ţigara fumată pe jumătate… Un zâmbet îmi apare în colţul gurii şi acolo rămâne până când D ridică un deget prin ceaţa de fum şi în următoarele 20 secunde, o ospătăriţă îi preschimbă cana de cafea cu alta plină. Cu o mână a apucat cana să ia o gură de cafea fierbinte şi cu cealaltă deja îşi scosese o ţigară pe care şi-a înfipt-o apoi rapid între buze…
Zâmbetul meu e deja rictus, de fapt mai mult un rid apărut de la expunerea pielii mele fine şi delicate la fumul de ţigară şi printre pufăiturile ceţoase vine şi replica năucitoare a lui D.
-Auzi, corpul uman produce zilnic celule noi… şi plus de asta avem cam aproximativ 100 bilioane de celule în corp, aşa că am de unde! Îmi permit să mai omor câteva chiar acum cu ţigara asta! şi izbucneşte în hohote de râs transformate în tuse din cauza fumului dens.
Eu nu râd, doar Googălesc disperat să văd de unde dracu mi-a servit răspunsul ăsta instant…
WTF, incredibil, dar chiar aşa era, corpul uman are aproximativ 100 biloane de celule, descopăr eu pe minunea de Wikipedia sub privirile zeflemitoare ale lui D.
După această întâmplare cel puţin bizară pentru mine, a trebuit să accept crudul adevăr:
Fumatul te face mai deştept!
Mor doar celulele proaste şi apar altele deştepte, nu încape nicio îndoială de asta… drept urmare cred că mă apuc de fumat cât de curând!

Vă puteți abona prin e-mail pentru postările mele viitoare aici

ash-burning-cigar-70088.jpg

Un comentariu

  1. Cel puțin pe perioada în care „te bucuri” de prezența amicului D., o țigare pe care s-o aprinzi lângă el nu îți va dăuna mai mult decât o face deja respiratul acelei „ceți permanente”.
    Cred că am citit undeva (pe google, oare? 🙂 ) cât de periculos poate să fie, chiar și fumatul pasiv. Eu obișnuiam să fac astfel între prietenii fumători, în deliciul lor, chiar și a aceluia pe care „îl sărăcisem” de unul dintre cuiele sale, și care zicea că „o stric” văzându-mă cum o păfăn fără talent. 🙂
    Superioritatea aceasta a lor, dispărea când aveam de făcut un traseu mai greu. Niciodată, nimeni nu a recunoscut că de vină sunt plămânii îmbâcsiți. „Nu. Nu e de acolo…Tu doar ai un antrenament mai bun!”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.