Proza românească a fost, până la începutul secolului trecut, dominată de texte scurte. În perioada interbelică, tendința s-a schimbat; romanele au devenit creația principală, cu toate că unii romancieri au scris și nuvele sau schițe. În prezent, proza scurtă recâștigă teren. Cititorii sunt din ce în ce mai interesați de astfel de texte, de mică amploare, dar cu impact emoțional puternic, ritmul de viață cotidian permițând mai ușor o lectură fragmentată în timp.

Volumul de debut al scriitorului Mihai Preda, intitulat Chemarea lui Kalangu, cuprinde trei nuvele bine închegate (unii le-ar numi mini-romane), care ne invită la explorarea unor ținuturi exotice, însă dure, aducând un suflu proaspăt în literatura contemporană. Două dintre acestea sunt de inspirație istorică, cea de-a treia aparținând realismului magic, mai curând decât fanteziei urbane contemporane. Autorul reușește să concentreze în câteva zeci de pagini o acțiune captivantă, zugrăvind în cuvinte simple, însă…