În noaptea când am auzit cheia cum intră în yala uşii  apartamentului meu, am avut pentru o clipă impresia că visez.

  Nimeni nu mă vizitează, nici măcar proprietăreasa, pentru că imediat după ce m-am mutat, mi-am schimbat yala. De fel, nu-mi e frică de hoţi sau de persoane răuvoitoare, dar e bine totuşi să fiu precaută.

  Cheia răsucea butucul cu destul de mult zgomot şi într-un final, după deschidere, uşa se trânti cu vădită larmă. 

– Un hoţ cam neglijent, mi-am spus, după care mi-am schimbat imediat părerea când l-am văzut cum îşi hârşâie pantofii de covorul aspru din hol, ştergându-se vârtos. Să nu-mi spui că se şi descalţa? Ba da! Împinge cu vârful unui pantof în călcâiul celuilalt, iar pe celălalt şi-l scoate cu mâna, după ce s-a aplecat puţin.

  Din patul meu puteam privi de-a lungul holului până la uşă. În lumina chioară a unui bec de veghe tip lumânare, privesc pe individul ce se descalţa tacticos, fără nici cea mai mică grabă. Poate vrea să meargă în vârful picioarelor prin casă, să caute lucruri de valoare… şi m-am ghemuit şi mai abitir sub pătură. Doar nasul şi ochii mi i-am lăsat afară. Dar se pare că nu avea de gând să-mi cotrobăie printre lucruri, ci traversă holul şi intră direct în camera mea.

 Cred că acum e cel mai bun moment să ţip, nu-i aşa? Dar ce să ţip? Că am un hoţ în cameră? Dar a deschis uşa cu cheia… apoi s-a şters pe picioare civilizat, ba chiar s-a şi descălţat. Hotărât lucru, asta e cel mai ciudat lucru ce mi s-a întâmplat în trei ani, de când locuiesc în blocul acesta.

 Cu plapuma trasă până sub ochi, îl spionez în continuare pe hoţ. E destul de slab şi înalt. Un ciorap, al doilea ciorap, apoi pantalonii sunt cei ce cad pe podea. Îi ridică grijuliu, după care îi aranjează la dungă pe un scaun.

 Se dezbracă… Aaa, e un… un violator! Cu siguranţă că asta e! Dar… întârzii totuşi cu ţipătul. Am timp suficient, vreau doar să văd până unde va ţine tupeul celui ce a intrat în casa mea, ca la el acasă.

   Ei poftim… acum e sub plapumă, lângă mine. Voi apuca veioza şi-i voi pocni capul de pervers, după care voi fugi la fereastră urlând ca să mă violează. Dar, dacă nu asta e intenţia lui? După ce că i-aş sparge capul, l-aş băga apoi şi-n puşcărie, nevinovat… Nu, nu aş putea trăi cu aşa ceva pe conştiinţă!

 Domnul însă se insinuează din ce în ce mai aproape de mine şi gata, mâna lui e exact acolo. Jos… între cracii mei! Dracu ştie cum a reuşit aşa din prima, să-mi ridice cămaşa de noapte şi să-şi strecoare  degetele înăuntru. E însă atent, teribil de grijuliu. Ca un pianist! Un artist, ce noaptea năvăleşte în patul femeilor singure şi le violează. Deşi cuvântul viol, îmi pare că vine de la violenţă, iar violenţa cam lipsea. Poate doar capul lui băgat sub pătură, unde-mi mozoleşte sânii cu buzele şi-i ronţăie apoi cu dinţii, să semene oarecum a violenţă.

 Eiii… dar uite ceva neaşteptat. Nu am mai încercat asta din facultate, de când Cecile, colega mea de cameră a hotărât să-mi facă acelaşi lucru. Dar totul a fost doar un fel de oral nereuşit, iar la final am gemut doar pentru plăcerea ei, să nu creadă că s-a ostenit degeaba.

Însă slăbănogul ăsta ştie ce face! Acum îmi e clar, nu sunt lesbiană, pentru că primul a venit destul de repede. Ahh, ce-aş mai fuma o ţigară, dar se pare că domnul mai pofteşte ceva. Mdea, dar vă rog domnule, poftiţi, descuiaţi-mi yala cu cheia, intraţi în casa mea, în patul meu şi acum vă insinuaţi şi-n vaginul meu. Ohhh… dar ce avem noi aici? Stă chiar binişor, ceva mai bine decât media!

  Împinge, se trage, transpiră, oftează… dar nu se lasă. Dehh… băutura domnule, băutura… Las-o mai moale, că mi se pare că duhneşti. Puţin, deci ai băut cu măsură!

  Oare când se va termina totul? Eu am trecut deja de numărul doi, mă îndrept vertiginos spre al treilea şi el tot acolo e… la început. În sfârşit e gata! Domnul s-a liniştit, undeva între doi şi trei sferturi, deci o să pun trei, treacă de la mine. Şi după umezeala din zonă, mi-am dat seama că nici nu s-a protejat. Clasic bărbătesc…nu le pasă de nimic. Oare o fi în perioada fertilă? Eii, uite că nu-mi amintesc.

 La final primesc şi-un bonus… un banal şerveţel. Daaa, super… chiar aveam nevoie de el, să mi-l strecor  între picioare. Naiba ştie cum le-a găsit, dar a pipăit prin întuneric cu mâinile pe noptieră, până a dat de ele… de parcă ar fi de-al casei. Oare am un iubit de care eu nu ştiu? Nu, cu siguranţă nu am. Iar domnul ce până mai adineaori a fost peste şi în mine, nu-mi pare că e un hoţ neglijent sau un violator violent, aşa cum am crezut când mi-a descuiat uşa. E doar obosit se pare, pentru că a rămas nemişcat lângă mine, prăvălit pe spate.

 Cuuum? Nici măcar nu mă întrebi ceva… să-mi spui cuvinte frumoase, eventual numele meu… de parcă ar şi avea de unde să-l ştie!

  Pe lângă că e bun la pat, e şi telepat, pare că mi-ar fi sesizat supărarea şi se întoarce spre mine, mă întoarce cu spatele la el şi mă înlănţuie cu braţul într-un drăgălaş cuddling spoon,  şoptindu-mi la ureche:

– Ai fost minunată, draga mea! după care începe să respire greu, semn că acum a adormit buştean. Chiar sforăie uşurel…

   Braţul lui îmi apasa pe umăr, iar palma lui se odihneşte pe cearceaf, în faţa mea. Mă aplec spre palmă şi i-o adulmec, frecându-mi faţa de perişorii de deasupra degetelor. Un miros de bere, de parfum bărbătesc şi de, de… mine, ţinând cont pe unde i-au umblat degetele. Şi-o aroma vagă de săpun… posibil de la cârciuma de unde a băut berea, că-n baia mea nu a intrat.

  Un gând sâcâitor începe să prindă sămânţă-n mintea mea: Doamne, dacă o fi vreun urât, poate urât ca dracu’, tipul ce-mi suflă acum în ceafă? O să aprind veioza şi dacă e urât, ţip! Şi dacă e frumos ce fac? Îi şterg fapta cu buretele, cum am făcut mai devreme cu şerveţelul?

  Respiraţia mea caldă, l-au făcut să tresară în somn şi să-şi mute mâna. Fix ca un somnambul, dar care ştie clar ce face, şi-o lasă mai jos şi-mi cuprinse gentil un sân, masând-ul de câteva ori. Apoi începu iar să sforăie încetişor, torcând ca un motan.

   Eh… n-am ce face, trebuie să mă conformez şi să dorm şi eu… doar am primit laude:

 – Am fost minunată! Şi îi sunt şi dragă pe deasupra!

O să văd mâine ce e cu acest domn pseudo spărgător-hoţ-violator, ce până mai acum câteva minute a fost în mine şi acum mă ţine strâns în braţe, de parcă aş vrea să fug. Dar n-am de gând să fug… Eu vreau doar să dorm.

***

  E cum nu se poate mai rău!

  E cumplit!

 De dimineaţă, de două ori m-am sculat din pat şi m-am dus spre geam hotărâtă să-l deschid larg şi să ţip cât mă ţine gura:

– Săriţi, că m-a violat!

Însă de fiecare dată doar mi-am stins ţigara în scrumiera de la geam, apoi mi-am aprins alta şi m-am aşezat lângă patul unde domnul se pare că încă doarme. Mai bine era un urât cu spume, decât să descopăr că e însurat. Verigheta e la locul ei, pe inelarul mâinii stângi. Ce neobrăzare, măcar dacă şi-o dădea jos, cât s-a ocupat de mine.

  Ehehe… câţi bărbaţi n-am văzut eu prin baruri cum îşi strecurau verigheta în buzunarul pantalonului după ce au tras de ea pe şestache, să nu-i observ.

Însă nesimţitul ăsta, care nici măcar urâţel nu e, o ţine în continuare pe mână. Şi dacă nu mă înşel, întocmai mâna aceea cu cine ştie câte degete le-a avut înăuntrul meu, pentru că mâna lui dreaptă a fost mai mereu pe sânii mei.

  Şi dacă ţip, ce rezolv? Îşi mănâncă tinereţea prin puşcarii. Dar… nici nepedepsit nu-l pot lăsa, şi mă aşez din nou pe pat şi trag adânc din ţigară. Mă înfofolesc mai bine în capot, apoi îi suflu fumul, drept în nas. Aşa, îi arăt eu lui!

 Se îneacă în somn şi începe să tuşească. Deschide ochii şi se uită spre mine buimac :

– Ce te-a apucat dragă, de fumezi, aşa deodată?

Auzi tupeu de neobrazat la el. Îmi cere şi socoteală, de ce fumez în patul şi în casa mea:

– Fumez de când mi-am luat majoratul şi probabil voi continua până la pensie!

Când mi-a auzit vocea, s-a speriat săracul, de parcă aş fi ţipat la geam: – Vioool! Dă-l dracului, ce viol, că n-a fost niciun viol. Tipul mi-a dat trei numere pe nerăsuflate, ceea ce alţii n-au reuşit nici măcar într-o noapte.

 S-a ridicat în fund sprijinit de tăblia patului şi-şi strânge pătura la piept, ca o femeie viol… iarăşi măi? ca o femeie abuzată, să zicem. Îhh, cum stă el, aşa încovrigat sub cearceaf, nu e deloc o imagine prea bărbătească. Respingător! Pipăie cu mâna pe noptieră printre şerveţele şi nimicuri de-ale mele, până găseşte ceea ce căuta.

 Eiii, na! Un ochelarist! Te pomeneşti c-am făcut sex cu vreun tocilar! În fine, n-ar fi primul…

– Domnişoară, cine sunteţi şi ce căutaţi în patul meu?

Poftiiim! Ce caut aici, în patul tăăău? Ce neobrăzare pe el.

– Ba pardon, domnule! Aici e patul meu, casa mea şi vaginul meu! şi-mi dau puţin capotul la o parte, atât cât să mi se zărească suprafaţa epilată, a sus amintitei părţi a corpului.

  Ştiţi imaginea aceea a unui copil când îi spui să nu se mişte, că iese din dulap Bau-Bau şi-l mănâncă? Eiii… uite aşa a îngheţat şi domnul meu.

  După câteva minute timp în care m-a măsurat speriat, a început să-şi rotească ochii prin cameră şi să scoată din când în când câte un vaiet sau vreo tânguire de uimire. Într-un final când a terminat de făcut inventarul camerei şi privirile i-au ajuns din nou la mine, a exclamat cu deznădejde:

– Bine, dar… asta nu e locuinţa mea! Am greşit apartamentul!

  Dacă mi-ar fi spus că e doar un hoţ, ce mi-a intrat în casă cu gândul să o jefuiască şi deodată l-a pălit somnul şi s-a băgat în pat, şi că în momentul când m-a văzut, s-a hotărât să mi-o şi tragă şi tot nu aş fi rămas cu gura mai căscată:

– E normal, pentru că asta e casa mea. Sunteţi în apartamentul meu şi în patul meu. Iar azi noapte v-aţi satisfăcut poftele animalice cu mine.

 Ochii i se măresc de încă două ori sub lupa ochelarilor, la auzul vorbelor mele. Nu-i vorbă, ca şi eu sunt la fel de bulversată ca şi el. Unde-mi e spărgătorul de yale şi hoţul de mai devreme? De  violator nici nu mai zic, că e ceva rămas în negura nopţii trecute. Şi atunci la naiba, cine o fi tipul?

– Dar de ce nu m-aţi oprit domnişoară? De ce aţi stat? Eu sunt om serios, căsătorit de un an de zile. Şi plus de asta, îmi iubesc nespus de mult soţia.

  Evit normal, să răspund la primele două întrebări. Asta nu e treaba lui, de ce am stat. Câteodată stau, aşa… fără motiv. O dată, am stat să-mi lingă degetele de la picioare un fox terrier sârmos aflat în lesa unui cuplu de bătrânei, la o coadă  de la casieria unei bănci. Banca, dog friendly, avea puse sub ghişeuri boluri de inox cu apă, în care terrier-ul şi-a băgat iniţial botul, apoi nici una nici două, cu perii de pe bot uzi fleaşcă şi-a repezit limba între degetele mele de la picioare. Încălţată doar în sandale, cu unghiile vopsite cu ojă mov, şi venită de pe străzile unde era o căldură infernală, am luat asta ca pe o binecuvântare. Uite un câine căruia îi pasă şi de alţii, nu numai de stăpân. Şi am închis pentru câteva clipe ochii, după ce m-am sprijinit mai bine de ghişeu. Însă în momentul în care foxul s-a oprit, am privit în jos.  Foxul mă privea şi el, curios.  L-am dojenit uşor şi l-am îndemnat în şoaptă:

– Haide… continuă, mai bea apă, că ţi-e sete!

Şi iar a băut, şi iar mi-a lins degetele. Abia atunci am observat că îndemnul meu fusese auzit de mămăiţa din faţa mea şi acum încerca să-i explice consortului, ce face căţeluşul din spatele lor. Bătrânelul, ce semăna leit cu foxul, respectiv ambii aveau un barbişon din fire încâlcite, s-a întors spre mine:

– Vai de mine, don’şoară, vă rog să-l scuzaţi pe Tommy. Nu ştiu ce l-a apucat, sau pe unde o fi văzut aşa ceva! şi-mi făcu şmechereşte cu ochiul şi apoi se linse rapid peste buze. Bătrâna îi trase un cot în coaste şi el făcu lesa  lui Tommy mai mică. Atunci am observat că stăpâna câinelui purta sandale crem, de plastic, prin care îi puteam zări oja de pe unghii. Era mov, normal.

 Aşa că, eu dacă am chef, stau! Dacă nu, îi dau cu tifla şi plec…

 – Am observat şi eu că sunteţi căsătorit, pentru că verigheta vă e pe degetul ce… ce l-aţi introdus în mine. Şi chiar aşa, dacă vă iubiţi atât de mult soţia, cum de nu aţi făcut nicio diferenţă? Hai, yala că yala, dar vaginul, vaginul meu? E chiar la fel? îi răspund eu ingenuă, clipind mărunt din gene.

 Simţeam o poftă nebună să-l chinui pe acest tip ce se ascundea în spatele cearceafului meu roz, pe care la auzul întrebărilor mele şi-l strânse şi mai mult sub gât:

– Domnişoară, vă rog! Nu mai pronunţaţi acel cuvânt! se milogi el, scâncind.

– Care? Vagin? îl întreb eu făcând pe neştiutoarea.

 Dădu din cap de vreo patru ori, ca un căţeluş de plus, aflat pe bordul maşinii. Apoi continuă:

 – Îmi amintesc că am descuiat uşa cu cheia şi apoi m-am dezbrăcat acolo, pe scaun, şi-şi privi hainele. M-am băgat în pat, unde chiar am crezut că sunteţi soţia mea şi tocmai de aceea am făcut unele chestii, şi clipi  de câteva ori ruşinat în spatele ochelarilor. Dar apartamentul, e aproape identic. Ce ataj e aici?

– Etajul trei.

– Ahh, exclamă exasperat. Eram sigur că am apăsat butonul liftului pentru etajul patru, acolo unde locuiesc eu. Doamne, ce-o să-i spun soţiei?

– Adevărul?! şi l-am privit în zeflemea după care m-am sculat din pat să-mi mai aprind o ţigară.

 Se uită la mine timorat:

 – Nu, nu pot face asta! Mi-aş distruge căsnicia. Vă rog foarte mult domnişoară, să nu cumva să-i spuneţi ceva soţiei mele!

– Tu chiar crezi că am chef să mă bag în căsnicia dumitale, aşa cum te-ai băgat dumneata în patul meu? m-am oţărât la el. 

  Tăcu, nedorind să mă supere.

– Eu mă duc să-mi fac o cafea, apoi voi face un duş. Dumneata ce ai de gând? O să-mi rămâi toată ziulica în moţul patului?

 – Aaa, nuu! şi vru să se dea jos din pat. Sesiză în ultimul moment că e gol puşcă şi-mi spuse rugător:

– Voi bea şi eu o cafea, dacă nu vă deranjează. Şi aş vrea să fac şi un duş.

– Sper că nu în acelaşi timp cu mine, l-am întrerupt nervoasă, de fapt mai degrabă un pic exaltată spre excitată.

 – Ohh, doamne nu! Nu asta am vrut să spun. Dar nu mă pot înfăţişa în faţa soţiei după o noapte lipsă, mirosind a…

– A sex! Spune-o omule, că de aia eşti bărbat! şi supărată pe el m-am dus să-mi fac o cafea. Ce mototol!

 Când din bucătărie am auzit patul scârţâind, m-am uitat prin uşa întredeschisă a bucătăriei să văd ce face.  Se dăduse jos din pat cu cearceaful pe el, apoi l-a aruncat pe pat şi-a luat hainele de pe scaun şi văzându-mă, a zbughit-o fugind caraghios spre duş. Mdea, nu e prea sexi să vezi un bărbat gol fugind, în timp ce anumite părţi din trup îi zboară care încotro. Dar tot mi-am dat cu nişte apă rece pe faţă, aşa… doar ca să-mi mai alin fierbinţeala ce mă cuprinsese iar.

 După duş, veni în bucătărie şi se aşeză pe celălalt scaun liber al mesei. Îi pregătisem o ceaşcă de cafea, însă ezita să o bea. Ochii se roteau pe sub ochelari, căutând ceva. Când văzu sticla de coniac, se ridică de la masă:

– Vă rog, îmi permiteţi?

Drojdierul naibii, e abia 7 dimineaţa:

– Păi dacă deja te arde gâtul şi simţi nevoia, permit ce mama dracului, i-am răspuns ofticată. Toţi o apă şi-un pământ… Beţivi şi fustangii!

– Vă rog, e doar pentru alibi. Trebuie să miros a băutură, ca să-i pot îndruga soţiei o minciună. Îşi turnă într-un pahar mare de vin, cam 150 grame şi începu a bea, când cafea, când coniac. Îl dădu gata în câteva minute, aşa pe stomacul gol. Limba i se împleticea deja şi se făcuse roşu, întocmai ca un beţiv notoriu.

 Uite amantul perfect, ce îşi crează alibiul perfect! Asta merita admiraţia mea. Omul chiar voia să-şi salveze căsnicia.

  Se ridică cu greutate de la masă, păşind nesigur pe el. I-am deschis uşa şi  l-am împins pe uşa apartamentului. Sper doar să nu cadă mort de beat pe scări, până ajunge la etajul patru. Sus se auzi o uşă descuindu-se şi o voce neinteligibilă de femeie. Nevastă-sa pesemne, ce-şi primeşte bărbatul în casă, după o noapte de beţie.

  Câteva zile nu s-a mai întâmplat nimic. Nimeni nu a mai băgat peste noapte cheia în yala mea. Nu că mi-aş fi dorit neapărat asta. Dar nici n-aş fi refuzat…

 Aşa că m-am hotărât să iau atitudine. M-am dus în baie, mi-am deschis duşul la maxim  şi mi-am udat tavanul şi peretele, apoi m-am înfiinţat la uşa vecinei de deasupra mea. Cea cu care am împărţit acelaşi bărbat, îmi deschise uşa. Părea a fi genul de femeie docilă şi iubitoare, pentru că purta sorţ de bucătărie şi avea bigudiuri pe cap. Din bucătărie venea un miros plăcut de mâncare. Ceva cu sos.

 – Locuieşti singură? Vezi că îmi plouă în baie, chiar sub apartamentul tău. Să trimiţi un instalator sau pe soţ, să rezolve problema, i-am turuit eu pe nerăsuflate. Ea mă privi perplexă, iar eu m-am răsucit imediat pe călcâie şi am coborât scările. Acolo am trântit supărată uşa după mine, bubuind în tot blocul.

   Pe seară l-am auzit cum încerca să bată în uşă, încercând să nu facă prea mult zgomot pe scară, strigând încetişor:

 – Domnişoară! Domnişoară!

Bătaia îi deveni şi mai anemică şi se transformă într-un râcâit că de şoricel fără dinţi, ce încearcă să roadă o uşă masivă de metal:

– Domnişoară! Sunteţi acasă?

 L-am ignorat şi mi-am dezbrăcat hainele, chiar acolo în holul de la intrare, apoi am intrat în cadă pornind apa la maxim, aşa… ca să se audă. Când am catadicsit într-un târziu să ies din baie, l-am găsit înăuntrul apartamentului meu, în holul din faţa băii stând stingher în picioare, printre hainele mele…

– Ahh, tu erai! şi m-am străduit să par surprinsă, apoi m-am aşezat pe canapea după ce mi-am strâns mai bine prosopul de pe cap.

 L-am auzit cum se descalţă şi intră după mine în sufragerie. Într-o mână ţinea un buchet hidos de flori, cu multă poleială, zorzoane şi funduliţe inutile. În cealaltă, o cutie de scule:

– Ştiţi, domnişoară, eu chiar am bătut, am bătut chiar foarte mult… Dar nu m-aţi auzit, probabil eraţi la duş.

 – Auzi tu, ce tâmpenie! Ai bătut! Nu pot să cred că baţi la uşa… la care ai deja o cheie. Ce-ar mai fi să-mi bat şi eu în uşă, în loc să mi-o descui cu cheia. Pfff! Ce prostuţ!

 Mi-am aprins o ţigară şi m-am trântit pe canapea, având grijă să mă lăţesc îndeajuns, ca să nu încapă şi el. Nu-l vreau lângă mine, acolo pe fotoliu, fix în faţa mea îi e locul.

  Puse buchetul pe măsuţa dintre noi şi cutia de scule lângă el. O vreme fu ocupat să cotrobăie prin ea, şi când se ridică, în mâini ţinea victorios o cheie franceză şi-un ciocănel. Mic! Wow, ce sexy!

 Însă când mă privi, am crezut că o să-i sară ochelarii de pe nas. Daaa, figura asta a la Sharon Stone, din Basic Instinct, nu dă greş niciodată. Evident că nu purtam chiloţi, că doar ieşisem din duş. Îmi desfac şi mai larg pulpele, iar el îşi holbează şi mai mult ochii în spatele dioptriilor. Ridică mâna cu ciocănelul şi-şi şterse cu mâneca bluzei fruntea umedă.

 E chiar prost sau ce mai aşteaptă?

– Ai de gând să te apuci de treabă, sau o să-mi stai toată seara cu ciocănelul ăla în mână? îl iau eu la rost. Ca din greşeală o mânecă a  halatului îmi lunecă, dezgolindu-mă.

Oftă şi… se apucă de treabă. Bun, foarte bun meseriaş. De atunci, îşi face drum de câteva ori pe săptămână… să-mi întreţină instalaţia, dacă mă înţelegeţi.  

 ***

Poştaşul sună şi după ce i-am deschis uşa, mi-a înmânat un colet micuţ şi destul de greu.

 Înăuntru era şi o scrisoare:

 “ Mult stimată domnişoară, ne pare nespus de rău pentru neplăcerile pricinuite. Vă pot răspunde cu exactitate la întrebarea d-voastra: “- Pot exista pe lume două yale identice, în care să se potrivească aceeaşi cheie?”

 Din păcate da. Matriţa noastră de yale are un tipar ce se repetă la aproximativ 10000 de bucăţi, dar ne dăm din greu osteneala să livrăm loturile, împărţite cât mai variat de-a lungul ţării. Ceea ce s-a întâmplat în blocul d-voastra, unde spuneţi că există două yale identice, e doar un incident nefericit.

Tocmai de aceea vă dăruim această nouă yală, cu un tipar unic, conceput special pentru d-voastră.

 Cu deosebită consideraţie, directorul fabricii de Yale”

  Mdea… o şansă la 10000! Cine ar fi crezut că voi fi aşa de norocoasă, apoi am ridicat capacul coşului de gunoi azvârlind coletul.

Sfârşit