Operatiunea Polonezii

De vreo 2 săptămâni Dana a ales să rămână pe uscat, ca să zic aşa. Într-o casă normală fără roţi, la rude în Uk.
Eu fac din nou ce am învăţat. Învârt de volanul ăsta din ţară în ţară şi în pauze mă plimb. Acum prin Polonia. Cei mai prietenoşi oameni din lume, sunt ei, polonezii.
Am număr polonez pe maşină şi sunt ţinta lor în parcări. Pleacă de la maşina lor şi vin să mă salute.
Dorm cu perdelele trase… nu-i nimic, mă scoală din somn să mă salute.
Uneori sunt îngrijoraţi că poate flămânzesc… Nu-i nimic, îmi bat în geam mă salută şi mă invita la masă.
Am învăţat totuşi două cuvinte cu care îi întâmpin şi le rostesc repede până încep ei să amestece în gura consoanele alea imposibil de pronunţat.
” Ne polack!”
Îi vezi cum uimirea le creşte pe faţă. Nu pot concepe ce dracu caută un român într-o maşină poloneză.
-Stay chill, man, nu m-am dus în Polonia să-ţi fur ţie jobul. E doar un număr de maşină şi atât, eu vin din Irlanda!
Şi mai ales, suntem în aceeaşi barcă! Românii şi polonezii fură joburile vesticilor! Între noi, niciodată!Plec în Szczecin.
Au fost câţiva colegi şi au venit foarte fericiţi, satisfăcuţi şi cu zâmbetul pe buze de acolo. Totul a fost frumos, servicii excelente.
Doar că ei au fost la femei. Femeile poloneze sunt frumoase, blonde şi dedicate muncii lor. Pentru 20 euro primeşti tot ce doreşti. Aşa au zis ei, eu nu am de unde să ştiu. Eu am mers ca omul normal, în oraş, să mă uit la clădiri.
De lângă service-ul Daf, aflat la graniţa cu Germania, unde m-am trezit că fac iar o pauză de 45 ore, iau autobuzul până la gară. Noroc că avea automat de bilete, că de unde PLM să am PLN, moneda lor poloneză.
Gara părea familiară, exact ca în ţară, într-un mic cătun.

P_20180425_113758_vHDR_On.jpg

P_20180425_113941_vHDR_On.jpg

Vine trenul ultraechipat, ca un metrou dintr-un singur vagon, cu cateva usi despartitoare.
P_20180425_114600_vHDR_On.jpg
Urc chiar pe la controlor, care imediat fluieră plecarea.
I want to buy a ticket! Can i pay with Visa? -No!
Dar deja începusem să ne mişcăm. Şi continuă ” But is a short way, stay quiet, you don’t need to pay! Ia te uită, alt polonez prietenos!
Stau pe scaun quiet ca un mouse. După 7 minute cobor la prima staţie. Trec iar pe lângă controlor. Thank you! -Here, întreabă el mirat? Here, normal, adică nu ştiu eu?! Doar lucrez pentru Google Maps, nu? Şi cobor.
Ţeapă! Sunt într-un mare triaj. Controlorul se uită la mine pe geam în timp ce trenul pleacă: I told you, so!
Aşa că merg la picior prin margini de oraş, pe sub autostrăzi suspendate şi malul apelor, cam 30 minute.

P_20180425_120053_vHDR_On.jpg

P_20180425_145516_vHDR_On.jpg

P_20180425_121031_vHDR_On.jpg

P_20180425_120925_vHDR_On.jpg

P_20180425_122410_BF.jpg

P_20180425_122627_BF.jpg

P_20180425_122636_vHDR_On.jpg

P_20180425_122639_vHDR_On.jpg

P_20180425_122913_BF.jpg
În centru e pustiu, e prea dimineaţa. Nimic ieşit din comun, clădiri masive şi cam atât.
P_20180425_125648_vHDR_On.jpg

P_20180425_125818_vHDR_On.jpg

P_20180425_132520_BF.jpg

P_20180425_132918_vHDR_On.jpg
Două poloneze blonde cu ochii albaştri se îndreaptă ţintă spre mine. Upss, am pus-o! Nu le caut eu dar mă găsesc ele. Aiurea, erau două mormoane sau mormoniţe. Îmi dau o carte de vizita să mă fac şi eu mormon.
P_20180425_132850_vHDR_On.jpg
Începe ploaia şi intru într-un mall. Gândul că sunt într-o ţară mai estică nu-mi dă pace. Caut un Hypermarket. Sunt hotărât să iau o telemea normală, de casă şi un cârnat afumat, ceva. Deh, gusturile din ţară cu care m-am obişnuit. În Uk nu găseşti afumături. Tot la magazinul polonez trebuie să mergi.
P_20180425_144210_vHDR_On.jpg
În Carrefour lumea se îngrămădeşte la măsuţele cu Samples de toate felurile. E chiar coadă. Mda, când eşti la Roma… Ce am mâncat dimineaţa? Fulgi de ovăz, cu seminţe şi o cupă de proteine. Păi da, că sunt la dietă! Burta de tirist nu mă prinde deloc.
Aşa că iau şi eu o felie de pâine cu un fel de Almette. Apoi cumpăr o pâine neagră îndesată. Şi diferite feluri de peste marinat, plus ardei iuţi proaspeţi. Şi doi polonezi.
Femeile dau târcoale feliilor de pâine neagră fără nimic pe ele. Ia uite ce frumos arata. Se uită în jur, zvrrr în sacoşă două felii. Mai dau o tură, se întorc, zvrrr încă două felii. Hmmm…
La casă, cei doi polonezi ai mei, uşor afumaţi, se încăpăţânează să nu fie citiţi. Casieră mă ceartă că nu ştiu ce. „Ne polack” nu mai ţine aici.
Sunt pedepsit mult prea aspru şi îi aruncă într-un coş de produse necitibile. Gata, s-au dus polonezii mei! Grrrr!!!
Am impresia că foamea e mare pe aici. Un tip scapă pe jos în ditamai Mall-ul o bomboană de ciocolată ce se rostogoleşte printre picioarele oamenilor. O urmăreşte asiduu, o prinde şi o băga în gură… Yack!!!
A ieşit iar soarele. Ies şi mă mai plimb o vreme pe malul raului apoi revin la maşină. Am grijă să-mi cumpăr bilet din gara acum. Unde îmi amintesc cu nostalgie de cozile de acasă. Cam 40 minute am stat pentru bilet. Pierd şi trenul şi îl iau pe următorul.
P_20180425_144832_vHDR_On.jpg

P_20180425_144852_BF.jpg

P_20180425_145727_BF.jpg
P_20180425_150108_vHDR_On.jpg
P_20180425_151041_BF.jpg
P_20180425_151210_BF.jpg

P_20180425_154845_vHDR_On.jpg

P_20180425_151100_vHDR_On.jpg

În concluzie, Operaţiunea Polonezii a fost un eşec total!
În ţara lor, Polonezii se lasa capturaţi cu greu!
Cel mai uşor îi prinzi la Kaufland-ul de la Dristor-Racari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.