Nemours Şi Emanuel Melunezul

Uneori nici nu trebuie să mă chinui să caut subiecte pentru articole. Vin ele la mine.
Voi sta 2 zile pe loc în Evry, pentru pauză de 45 ore, deci o să vizitez ceva. Ce să fie, ce să fie, să fie Nemours.
Gara din Villabe e foarte prolifică pentru plimbările mele.

De aici am fost în Melun singur, în Paris şi Fontainebleau cu Dana.
Cumpăr biletul şi aştept trenul şi… apare el, Emanuel Melunezul Samaritean.
În această postare mi-a împrumutat abonamentul fratelui, eu neavând bilet, automatul de bilete fiind defect, acum multe luni de zile prin Ianuarie.


Fericire mare pe noi, ne-am recunoscut dintr-o privire.
Parcă a mai slăbit un pic. Şi cară după el un carton imens. Îl lăsă jos politicos atunci când ne facem un selfie împreună.

36464035_2121364884787414_1639235613536288768_n.jpg
În tren pentru că el nu vorbeşte prea bine engleza, o sună pe soră-sa ce locuieşte în Dublin să schimbăm o vorbă.
Sora-sii îi spun că ştiu Dublin-ul că pe propriul buzunar, vizitat de nenumărate ori şi că atunci când m-am plictisit de el am început să explorez în jur, peninsula Howth şi Malahide.
Apoi rămân cu Emanuel. Care conform obiceiului mai picoteşte.
În Melun ne despărţim, după ce mă conduce grijuliu la peronul unde eu voi lua următorul tren în continuarea călătoriei spre Nemours.
Ne strângem mâinile. Mâinile lui sunt aspre, semn de muncă grea.
Ne luăm la revedere şi ne urăm „Pe data viitoare”, Emanuel Melunezule Samaritean.
Nemours, oraşul insulă înconjurat de răul Loing şi canale ale acestuia.
Ape pline ochi de peşti mari, plătici după formă.
Merg spre castel pe malul apei.
Găsesc o piaţă şi intru în ea să-mi iau acel croissant cu mere, ce îl cumpăr mai mereu din pieţele lor sau din Carrefour, dar comercianţii îşi închid tarabele.
Îmi fac totuşi un selfie în piaţa ce se închide. Un francez bombăne ceva spre mine apoi spre alt francez. Zâmbesc şi plec mai departe, un mic pod plin de flori îmi atrage atenţia.
O vânzătoare în uniformă mă urmăreşte asiduu.
Mă ajunge când pozam podul şi florile de pe el.
Pare că îşi schimbă brusc atitudinea şi începe să-mi explice ceva politicoasă. – English, please!
Ştie engleza.
Păi să vedeţi că îmi trebuie poza pentru povestea din blogul meu unde voi scrie că era închisă piaţă.
Neîncrezătoare îmi spune să-i arăt blogul. Vede blogul se destinde şi ne punem pe sporovăit. Că piaţa se închide la 13 şi că mai au în nush ce zile piaţă.
Eu că sunt camionagiu şi blogger.
Îi arăt articolele… Aaa Besançon, Aaa Lyon, Aaa Le Havreee, aici m-am născut eu se extaziază ea. Mai stăm vreo 5 minute la taclale.
Have a nice visit! şi pleacă. Continui să vizitez frumos!
Mi-a plăcut orăşelul, dar nu la fel de mult ca ceea ce mi-am cumpărat eu dintr-un magazin, Au P’TIT FOSSE …
Viermuşi domne, viermuşi vii pentru pescuit, ceva foarte rar pe aici. Mâine mă duc la peşte ca e cald de mori pe aici, sunt vreo 35 grade.
Încă nu ştiu unde. Pe Essonne în dreptul gării din Villabe, cu trenul până la Vosves să pescuiesc în Sena, sau mă întorc aici la plăticile din Nemours…. Și filmulețul cu pozele  mai jos 😀.

 

Mai jos va puteti abona la postarile mele viitoare, daca detineti o adresa de e-mail.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.