Bag trei viermuşi in ac şi prind un avat la vreo 5 kg. Doi pescari invidioşi vin şi mă ajută să-i fac o poză.
Apoi se înghesuie pe lângă mine cu undiţele.
Următorul avat la fel de mare, îl scap în păpuriş, care nu ştiu de ce începuse să crească văzând cu ochii.
Când să arunc din nou undiţa… mă trezesc…
Semn bun îmi zic şi mă duc la tren.
Răul Essonne din Villabe curge prea repede, am văzut asta ieri şi unde nu curge e plin de caiace şi oameni care se bălăcesc.
Iau trenul o staţie până în Le Plessis Chenet unde am văzut din tren că e o ecluză pe Sena.
Am nevoie de o apă lin curgătoare, pentru pescuitul la plută.
Mă cocoţ şi pe ecluza să fac ceva poze.
Găsesc şi locul perfect.
Pescuiesc la umbră, beau bere şi stau cu picioarele în Sena cea rece şi lin curgătoare.
Pescuiesc lin…
Acum serios, chiar am prins un Lin 🙂.
Îmi e cam frică de gâscanul ăsta cu creastă pe cioc, ce îmi tot dă târcoale împreună cu nişte raţe.
Deodată un lebădoi de pe malul celălalt observă gâscanul cel cu creastă pe cioc.
Începe să zboare pe deasupra apei, călcând apa şi traversează până la gâscan începând să-l urmărească.
Gâscanul fuge scoţând ţipete disperate.
Lebădoiul după el. În momentul când îl ajunge gâscanul se scufundă şi reapare la vreo 20 metri.
Inutil însă, lebădoiului i s-a pus pata pe gâscan. Urmărirea continuă în ţipetele de groază ale gâscanului. Se mai scufundă de încă două ori, la milimetru inainte să fie prins.
E epuizat. Îi prevăd un sfârşit tragic… lebădoiul e de două ori cât el.
O barcă îi sare în ajutor şi demarează în trombă de pe mal şi se interpune între cei doi, lăsându-i timp gâscanului să-şi tragă sufletul.
Dar lebădoiul e chitit pe gâscan, aşa că ataca barca. Barcagiul ambalează motorul făcând bulbuci şi valuri.
Gâscanul începe deja să traverseze din nou spre mine şi lebădoiul se da bătut şi zboară pe deasupra apei spre altă victimă.
Morala:
Nu cel mai urât e şi cel mai rău!
Şi mai ales:
Don’t fuck with swan!
Mai jos va puteti abona la postarile mele viitoare, daca detineti o adresa de e-mail.
