Nordkapp Expedition 10000 Km

Articol din anul 2015.

Articolul a fost preluat de pe un alt blog al meu si transferat aici.

 CUM A INCEPUT SI CUM S-A DESFASURAT EXPEDITIA NOASTRA.

                      De ce  Nordkapp?

  •    Intotdeauna mi-am dorit ca atunci cand timpul liber mi-o va permite, sa plec cat de departe, sa merg pana cad in mare… asta era vorba si dorinta mea

   Ocazia s-a ivit anul acesta cu 2 saptamani de concediu legate, asa ca am inceput  sa fac  planuri pe Google Maps, legate de Marea Nordului, zona Danemarca. Tot micsorand si marind harta, cautand trasee, am urcat spre capatul de Nord al Europei si am vazut NORDKAPP, cu un drum destul de bine definit pe harta incat sa ajungi la el. 


   Instantaneu m-au napadit amintirile despre o excursie in Grecia in care explorand cu Dana peninsula Halkidiki si incercand sa tinem mereu linia coastei ne-a atras atentia pe gps un drum secundar si care parea ca se termina in mare, asa ca l-am urmat: fie ce-o fi, ne-am spus atunci. Drumul era lung, trecea printr-o plantatie de maslini foarte frumoasa, l-am urmat cu emotie si nerabdare dorind sa ajungem la „Capatul Lumii”. 

  Totul a fost atunci foarte frumos, mi-a placut ce am simtit… si uite asa am stiut ca Nordkapp va fi urmatorul meu „Capat de lume”.

  Am inceput sa ma documentez despre ce este acolo, cum se ajunge, am gasit ceva informatii, am aflat ca au ajuns si cativa romani acolo, putini cei drept si am aflat lucruri care mi-au fost de mare ajutor…

  Buuun, acum mai ramanea sa ii spun Danei sa vedem ce parere are si ea. Si i-am spus… la o terasa, la o bere, de fapt mai multe, speculand momentul, despre ce am gasit acolo pe harta. Bineinteles s-a entuziasmat si ea si am inceput sa facem planuri de calatorie, de eventuale cazari in ” masina” pe traseu ( de care nu am avut nevoie ) si o multime de alte idei.

  •    Toate astea se intamplau in luna Mai si erau doar niste planuri de calatorie si cam atat. Mult timp nici macar  Dana nu a crezut ca vom pune in aplicare ce am gandit atunci… Eu, desi sunt un negativist convins, am stiut tot timpul ca se va intampla acest lucru.

 Dupa ce le-am spus si colegilor unde o sa plec in concediu, destul de multi mi-au spus o gramada de lucruri: ba ca nu o sa reziste masina, ca o sa-i sara supapele pana acolo, ba ca mai pleci, dar nu te mai intorci si tot felul de glume. Dar pana la urma, totul a intrat pe un fagas si am reusit sa plecam.  

  Cam asa arata traseul nostru brut. Urcam pe partea dreapta a hartii si apoi coboram pe stanga. 

 

 

 

         Despre Sponsorul AUTO LEADER

 Ce sa va zic, a fost foarte „FUN and COOL” toata treaba asta cu sponsorul. Mi s-a parut foarte tare ideea de a merge in propriul concediu si sa obtii (de fapt sa economisesti) si ceva bani din asta. Cati dintre cunoscutii mei au facut asta?… pai nu cunosc pe nimeni.

  •  Multi cand se gandesc la un sponsor, se gandesc la bani. Dar va asigur ca bani nu o sa va dea nimeni, asa ca cel mai bine e sa cereti ceea ce v-ar fi de ajutor in planurile voastre si care tot bani sunt, dar in „moneda sponsorului”. Probabil daca ma duceam la o fabrica de mezeluri, primeam salam uscat pentru expeditia asta :).

   Despre Auto Leader   www.autoleader.ro   pot spune ca nici nu l-am cautat, el m-a gasit pe mine. Initial ma dusesem la o alta firma care pe moment a  fost interesata, mi-a fost  cerut un mail detaliat si m-am pus pe asteptat. 

    

   Pe zona mea de livrare e  o firma, 4 Turbo Exim, carora le-am povestit ce o sa fac in concediu. Dupa cateva zile mi-au spus ca Auto Leader ar vrea sa ma sponsorizeze in excursia mea si ca directorul adjunct, Ciprian Geanta a fost incantat de ideea, nebuna de altfel, de a merge 10000 km cu masina. Si uite asa  a aparut colaboarea noastra: pentru o revizie-verificare inainte de excursie si una dupa,  eu urma sa port insemnele firmei pe masina si ceva poze pe facebook… ce poate fi mai simplu de atat? 

 In timpul revizei m-am simtit ca la un Pit Stop la Nascar, la un moment dat erau nu mai putin de 5 mecanici in jurul masinii ce controlau cam tot ce s-ar fi putut strica in aceasta excursie…. senzatia a ramas si dupa colantare, masina arata foarte bine, de parca plecam in Raliul Paris-Dakar.

     14 AUGUST 2015     Plecarea

  Pe la ora 17, am plecat din sediul firmei Urgent Cargus spre prima cazare, Cristian, dupa Sibiu. Un drum destul de scurt dar care a durat aproape 6 ore, dupa ce pe A1 am gasit 2 blocaje, drum care ne-a cam obosit. 

        15 August 2015     Rzeszow-Polonia

  • Acesta a fost cel mai greu tronson al nostru… am avut de traversat jumatate din tara noastra, Ungaria, Slovacia si  cazare in Rzeszów, Polonia. Dupa 2 blocaje de cate 1 ora in tara, la traversarea in Ungaria, gps-ul s-a stricat, asa ca a trebuit sa intram in Debrecen Ungaria sa cumparam altul.  

    Cu gps-ul de pe telefon am inceput sa cautam un magazin nimerind initial intr-un fel de Bricostore de unde un ungur ne-a indrumat intr-o engleza impecabila spre un mall la 5 km mai departe… Hmm, se pare ca nu sunt toti ungurii cu fraza „Nem Tudom Romano” pe buze… sau poate nu a vazut numarul masinii? … Cert este ca am cumparat un Tom Tom cu 43000 forinti care pe moment pareau o avere, deoarece nu stiam paritatea, dar ne-au spus si un pret aproximativ in euro, cam 140.


  Cu Tom ne-am distrat copios tot drumul, la inceput l-am folosit cateva ore cu indrumari in limba engleza si apoi am descoperit prin meniu si limba romana…. O tipa din Chisinau, cred, ne-a dat indicatii haioase toata excursia, gen: „Urmeaza o COTITURA”  LUATI-O la dreapta” LUATI-O la stanga” iar la iesirile de pe autostrada spunea „IESITI?!?” cu un aer de mirare si intrebare in acelasi timp. 


  Continuam prin Ungaria, deja in intarziere si intram in Slovacia, tara cu numeroase lucrari semnalizate cu semafoare, totul culminand cu un drum national ce la capat avea un semn de „Dead end”, varianta ocolitoare fiind pe un drumeag ingust printre dealuri. Afara  se intuneca si ne vedeam deja dormind in masina prin pustietatile alea, s-a mai ars si o faza scurta pe stanga, dar totusi am ajuns la 21.30 la hotel in Polonia. 

 Hotelul se afla chiar in centrul orasului langa o mare piata pietonala, toata plina de terase si mese, toti beau bere, se distrau, grupuri de polonezi cantau… ce mai, era veselie mare acolo. Am facut cateva ture pe stradute, ceva poze o bere si gata cu Polonia. 



             16 August 2015    Vilnius- Lituania

   Plecam spre Lituania, drum parcurs parca la fel de greu si ajungem la hotel pe seara. Dupa ceva indrumari de la receptie si o harta in mana ne indreptam spre centrul vechi… la prima stanga, noi facem dreapta si gata, s-a dus centrul vechi, ne-am plimbat vreo 2 ore pe cu totul alte strazi. Dimineata ne scoate Tom Tom din incurcatura si dam o tura si pe acolo si facem ceva poze.


             17 August 2015    Tallinn-Estonia 


  In drum spre Estonia, tranzitam Letonia; la granita facem o poza draguta.


 Pe sosea gasim si 2 masini de curierat si le facem poza, se vede si cerul printre nori de un albastru ireal ce pare altfel decat la noi.

   

 

   Cum drumul tinea la un  moment dat linia coastei, am mers pana la mare, pe o plaja unde marea parea ca e la reflux. Spre plaja se ajungea pe un ponton de lemn prin iarba, ca sa nu deranjam niste pasari ocrotite care traiau acolo.

  Intindere mare de nisip pana la apa, apa era rece, dar nu mai conta eram la  Marea Baltica pentru prima oara. 

      In Tallinn nu mai ratam centrul vechi, era chiar langa hotel 🙂

     La un moment dat Dana vede un fel de risca-bicicleta si hotaram se ne plimbam cu ea: un pusti pedala si noi stateam in spate. Pret 1 Euro/min, luam 15 minute, Dana cu gandul ca o sa vada cat mai multe,  eu cu gandul ca o sa pozez-filmez. „Strange idea”, am ramas doar cu vazutul, de pozat nici vorba, omisesem piatra cubica de pe strazi…La coborare ne intrebam daca rinichii nostri mai sunt la locul lor. 

   Iesim si ne mutam in port unde vedem terminalul de imbarcare pe feriboat pentru a doua zi si multe barcute.

      Seara, la intoarcere la hotel gasim in parcare langa masina o cladire ce isi tot schimba culoarea, asa ca asteptam si pozam rabdatori fiecare nuanta 🙂

                   18 August 2015   

         Helsinki si Jyväskylä, Finlanda

   Dimineata devreme ne imbarcam pe feriboat. Foarte mare, cu multe etaje, multe punti, sali de jocuri,restaurante, cafenele. Stam la aer, pe punte, pe niste canapele.

  

  




  •        In Helsinki, feriboatul intra in port printr-o laguna foarte frumoasa.


    Si bineinteles, poza cu un bastinas finlandez, blond din cap pana in picioare :-).

   Dupa ce coboram de pe feriboat, suntem deja in Finlanda, tara pe care am indragit-o… foarte, foarte frumoasa…

  

   In port  gasim o roata  care ne ridica si ne invarte, stam in cabine cu geamuri de culoare albastra de unde putem vedea portul si imprejurimile. Ne-am invartit de 3 ori, credeam ca au uitat de noi acolo 🙂

  

  

  •    Dupa atatea rotiri, mancam ceva intr-o piata cu mici terase. Incercam pentru prima oara delicatesele locale: Supa de somon si Calamar Ring. Buna rau supa aia de somon si foarte satioasa… printre ingrediente: bucati de somon, cartofi, marar si smantana. Gustul ca gustul,  dar preturile te dau pe spate: 2 supe si 1 calamar ring = 25 euro… Am mai luat si o casoleta de zmeura: 5 euro. Total 30 euro… Mda, cam asa e cu tarile astea nordice.

   

 Dupa Helsinki, continuam spre  localitatea Jyvaskyla, vizitam, pozam, ne plimbam pe stradute.


 

 











    Dupa care, ca sa simtim spiritul finlandez, ne cazam la o casuta pe malul apei, intr-un camping,  zona foarte verde, linistita, cu un lac imens, nuferi, vaporase, superba Finlanda asta!

  •   Stam pe un ponton, bem bere si eu pescuiesc. Am si prins ceva la un moment dat, o stiuca finlandeza spre 1 kg, dar pe care nu am reusit sa o si pozez, pentru ca a scapat in timp ce incercam sa o scot pe ponton.
  • …..Ufff, stiuca asta ar fi putut fi ”macroul meu norvegian necongelat” pe care-mi propusesem sa il prind!

  

      19 August    Oulu si Rovaniemi, Finlanda

     Continuam excursia spre Rovaniemi, urmatoarea cazare.

  •   Pe drum ne oprim, mai facem poze cu stick-selfie, dar se pare ca pentru mobilul meu Microsoft, care nu are Android, nu s-a inventat inca un bat-stick normal cu buton, asa ca singura aplicatie care merge e ” Vocal Selfie” si trebuie  sa strigi la telefon sa iti faca poza  🙂  Asa ca preferam locuri mai pustii pentru asta , cum ar fi pe malul unui rau.

  

 De pe malul raului fugim repede, suntem atacati de insecte, gaze, tantari si tot felul de zburatoare. Cat am condus prin Finlanda am omorat cu masina insectare intregi de gaze… 

  •    Au finlandezii astia niste insecte pe sosea… ceva de speriat. Dupa cateva zeci de minute de condus pe soselele, care merg toate prin padure, nu mai vezi nimic pe parbriz daca nu il stergi. Pur si simplu le vezi si le auzi cum se strivesc pe parbriz si intra in toate coltisoarele, de pe botul masinii. Ma gandesc din cand in cand la motociclistii, destul de multi de pe sosea, ce o fi pe ei. 

   La benzinarii toata lumea isi sterge vartos parbrizul, farurile, botul masinii.  Galetile si lamelele de sters stau intr-un fel de dulap de sticla, pus mai intr-o parte a benzinariei si lichidul din galeata e caldut, pentru ca sta inchis ca intr-o sera… asa… cam ca o supa de insecte. 

  •   Si daca tot vorbesc despre benzinarii: in tarile nordice 90% din pompe sunt neasistate: bagi cardul, pinul, scoti cardul si alimentezi. Dupa ce termini isi iau singuri banii de pe card si iti dau o chitanta. Unele automate nu au fanta de card, au doar fanta pentru bancnote. In Finlanda am platit si cu bancnote, au ca moneda euro. Noi nu am avut bani locali in nicio tara, doar 3 carduri si euro.
  •  Monedele locale NOK – Norvegia, SEK – Suedia si DKK – Danemarca sunt cam 50 bani bucata.  Ca verdeata la piata, 2 la leu!

        Ne oprim si in Oulu, ca ne place cum suna: OULU!

  

     Pe langa orasul Rovaniemi gasim si  „borna” care delimiteaza Cercul Arctic. 

   

  Cautam si satul lui Mos Craciun, dar e inchis, asa ca facem poze doar cu afisul 😦

  

      Ne intoarcem in orasul Rovaniemi 

  •    Rovaniemi: The Heart Of Lapland Finland 

                                     Reindeer

  •           Renii vor avea un capitol aparte: m-au intrigat si fascinat de cum am intrat in Finlanda, pentru ca imediat dupa Helsinki au aparut indicatoare pe sosea, cum ca… ar trece reni pe acolo.   

     Nimic, niciun ren, indicatoarele erau tot mai dese, iar noi incepusem sa glumim pe tema asta, cum ca ar fi un fel de atractie turistica indicatoarele alea, ca or fi pe cale de disparitie si ultimul ren ar fi trecut pe acolo acum zeci de ani…


  Dar cand am trecut de Cercul Arctic au aparut si renii si pe urma nu mai scapam de ei, reni peste reni, pana la Nordkapp si inapoi pe drumul de intoarcere.


  Eu opream constiincios langa fiecare ren, sa-l pozez, unde se nimerea, uneori si pe mijlocul soselei. 

   Dupa cateva zile de pozat reni, Dana a concluzionat ca sunt fascinat de ei. Am si de ce: au coarne maricele invelite in blanita, de talie destul de mica, unii maron, altii mai negrii, alti chiar albi, sunt minunati, stau pe marginea drumului sau pe sosea, rumega si se uita la tine :)… Si pe deasupra mai sunt si gustosi….Undeva pe drum, oprisem sa luam masa la un mic restaurant si aveau acolo un bufet suedez, patroana ne-a prezentat felurile si printre ele si un fel ce continea „reindeer meat”.

 Am mancat pentru prima oara ren si am concluzionat amandoi ca : „A fost un ren bun.”




       20 August 2015  ultimul tronson spre Nordkapp  

       Din Rovaniemi, pornim  spre destinatia finala, Nordkapp. 

La un moment dat gasim si primul indicator cu Nordkapp, desi eram inca in Finlanda.

    Intram in Norvegia si dupa ceva timp apare in fata un lac mare. Ii spun Danei sa ia aparatul sa faca niste poze din masina. Ajungem pe langa el, dar parea ca nu are suficienta apa care parea scazuta, barcile stateau in noroi.

   Drumul era super frumos, in stanga noastra un munte inalt, in dreapta apa, pe malul celalalt se vedeau dealuri, ca intr-un defileu foarte lat. Oprim si facem niste poze incantati de peisaj… gasim si o movila interesanta.

Drumul continua prin acelasi defileu, dar eu am o banuiala. Pe mal, acolo unde era apa scazuta erau alge proaspete care nu semanau cu algele de apa dulce, bradisul. Asa ca la urmatoarea oprire nu mai rezist ma duc la apa, bag mana in ea:…rece, fie ce-o fi imi zic si fac testul final, o gust. Era sarata: era apa Marii Barents, la reflux,  eram intr-un FIORD lung de peste 170 km  ce intra in continent.  🙂 

   Plaja pe care oprisem era plina de movilite ca cea de mai devreme. Facem poze cu ele.

  •    Ulterior am aflat ca se numesc „stone cairns” si nu sunt chiar legal de construit peste tot, deoarece solul se poate eroda mai usor daca tot mutam pietrele de colo colo. Pe platoul Nordkapp sunt clar interzise, scrie si in pliantele ce ne-au fost inmanate la intrare.

Ne apucam si noi sa construim  o movilita a noastra ( Is good for love and good luck).

 Movilita noastra parea cam firava si parca ii lipsea ceva, Celelalte aveau scrie pe „palarie” diverse mesaje:

Ma duc la masina iau un pix… nicio sansa sa scrii cu pixul pe piatra, iar marker nu aveam.

 Asa ca ma apuc sa scrijelesc pe piatra cu o alta piatra… huh mi-a luat ceva timp sa fac asta…

   Dana vazand ca depun atata straduinta sa las ceva pe plaja asta, s-a apucat sa intareasca movilita, sa ii faca o baza mai lata, sa reziste cat mai mult in timp.

  •     A iesit ceva frumos, suntem multumiti ca am lasat ceva numai al nostru acolo. „Stone cairns: Dana si Mihai”….. Poate peste ani o vom regasi pe acea plaja unica 🙂 

  Eu insa sunt invidios pe stone cairns-ul din spatele meu, ca prea era mare si solid si tot incerc sa il astup in poze 🙂 



Intram intr-un tunel prin munte destul de creepy cu interiorul nefinisat, se vedeau bucatile de pietre pe pereti si tavan in relief, curgea apa din tavan pe masina. 

   Dar cel mai infiorator e ultimul tunel, lung de aproape 7 km. Nordkapp se afla pe o insula, asa ca s-a sapat acest tunel de legatura pe sub mare, ce coboara sub nivelul marii 212 metri. Masina coboara in tunel la un unghi destul de abrupt, cred ca peste 10 grade, apoi merge un pic orizontal, dupa care urca spre suprafata. Initial era cu taxa, una destul de mare dar si-au amortizat investitia, asa ca l-au  lasat la liber.

   Suntem deja pe insula, apare prima localitate, Honningsvåg

Continuam grabiti, nu prea avem timp de poze trebuie sa ajungem la cazare. Receptionerii au program fix si seara pe la 18 pleaca. Pe insula posibilitatile de cazare sunt limitate. Fie te cazezi in satele pescaresti de acolo sau intr-un camping asezat langa un lac glaciar cum am facut noi. Aveam cazare la 15 km departare de Nordkapp, 15 minute cu masina si totusi cea mai apropiata cazare fata de Nordkapp.

  Foarte frumos campingul, pustiu, liniste, cabanute.

Luam cabana nr 8 pentru 2 nopti si suntem gata sa mergem la Capatul Lumii.

20-21 August 2015   NORDKAPP

 Pe platoul Nordkapp am urcat de 3 ori in decursul zilelor si de fiecare data, desi locatia era aceeasi, l-am vazut altfel, ceea ce ne-a bucurat nespus, pentru ca am avut ocazia sa vedem mereu „altceva”.

       1:

  Ajungem la bariera care delimiteaza perimetrul, in jurul orei 20 si platim o taxa de 510 nok, aproximativ 56 euro ca sa intram in incinta si ni se inmaneaza un bilet valabil 24 ore.                Plecam de acolo, ne dam seama ca intram intr-o parcare si nu avem acces cu masina la globul pamantesc de fier ce se afla pe marginea continentului asa ca, ne intoarcem la bariera, ii explicam ca avem o masina sponsorizata si vrem sa facem cateva poze cu globul.   Ni se explica ca atata timp cat sunt turisti nu se poate, eventual sa vorbim la receptie, dar cel mai bine sa venim dupa ora unu noaptea cand se inchide totul si bariera va fi ridicata.


     Asa ca parcam si pornim spre ultimele 2-300 metri din pamantul  Europei, spre marginea lui. Suntem pe o stanca la 300 metri deasupra marii….

  •    La monument… lume multa,… ca la Nordkapp  🙂  de parca era…. Sfarsitul Lumii, nu Capatul Lumii acolo… adusi pe banda rulanta de zeci de autocare in fiecare zi.  Oamenii  pareau ca stau agatati de globul pamantesc, sa apuce sa faca o poza cu el.

Ne facem si noi loc printre oameni, sa prindem un loc de poza.




     In pozitia asta, dupa ce Dana mi-a facut poza, o tipa din Franta cred, m-a rugat sa-i pozez la fel.  Eram singurii cu steagul dupa noi, dar daca lumea a insistat pe Facebook sa luam steagul cu noi, ne-am conformat.

  • La un moment dat, deoarece vantul batea cu putere, steagul meu a fost luat de vant iar eu am ramas doar cu betisorul de plastic in mana, acolo sus, langa glob. Am inceput sa strig panicat „My Flag! My Flag!,… steagul nostru zbura printre oameni si nimeni nu reusea sa puna mana pe el asa ca totul s-a transformat intr-un veritabil joc „Capture the flag”. Totusi steagul Romaniei  a fost  capturat la ceva distanta de glob si l-am recuperat. Am avut noroc, ca se putea inalta si apoi sa cada in parapastie.

 Intram si in muzeu si facem ceva poze si pe acolo, vedem un filmulet foarte frumos, ne uitam la suveniruri, ne ia cu ameteala cand vedem preturile….

 

 

Am aruncat si noi un banut romanesc pe stanca aceea din muzeu :), asa, ca sa fie si ceva de-al nostru acolo.



 Amandoi am aderat la ” The Royal North Cape Club”, unde contra unei sume de 22 euro/pers. ti se elibereaza o diploma si un card cu care poti intra oricand pana la sfarsitul vietii  🙂 in incinta  Nordkapp, fara sa platesti. 

  Astfel am devenit „Nordkapp Ambassador”, cum scrie pe card.

 Cand am iesit din muzeu era deja 11 noaptea si lumea disparuse. Am mers spre glob ne-am desfacut sampania pe care o aveam cu noi si ne-am bucurat ca eram singuri acolo. Au mai venit doi motociclisti, ne-au facut poze, le-am facut si eu lor, vantul batea cu putere le-am si scapat telefonul pe jos, totul ok pana la urma.

 

Si trei filme cu ceea ce se afla acolo la Capatul Lumii. Vantul bate cu putere.

 

 

 2:

Plecam spre camping, dormim 2 ore, ne trezim si la ora 3 dimineata, eram pentru a doua oara pe platoul Nordkapp.

   Abia acum, am simtit exact ce inseamna Nordkapp. Eram singuri pe acolo, am dus masina cat am putut de aproape de globul pamantesc si am facut multe poze. 

  • A meritat ca ne-am trezit asa devreme, totul a fost  perfect, ne-am simtit chiar la capatul pamantului, intr-un peisaj selenar, de inceput de lume… Suntem fericiti si tare mandrii ca am ajuns acolo. Nu multi reusesc asta. Un proiect inceput in urma cu nici 3 luni, l-am dus la indeplinire cu brio. 

  

  

Dupa sesiunea asta extraordinara de poze ne intoarcem la cabanuta noastra si dormim cam pana pe la 9 dimineata, cand ma scoala renii. Scoteau un grohait ca de purcelus si se loveau cu coarnele de cabana cand se aplecau sa manace iarba. Cum campingul nu este ingradit si suntem  practic in pustiu, renii se plimba liber printre cabane.

   Plecam si noi sa exploram zona. Vizitam toate satele de pescari din zona si gasim peisaje superbe, case cu arhitectura specifica nordului.

   Skarsvag aflat langa campingul nostru, Gjesvaer undeva in stanga noastra destul de departe, Kamoyvaer, Nordvagen si  Honningsvag – cel mai mare dintre ele, cam cat un orasel, avea chiar si aeroport si port.

  

 Gasim la un moment dat un magazin de suveniruri al bastinasilor „Sami”. Toate aveau ca baza renul: reni impaiati, blanite, codite, oase modelate sub forma de suveniruri. Brrr…

 Hotaram ca la intoarcerea spre cabana sa mai urcam odata pe platoul Nordkapp, dar pe drum era o ceata densa.

  

                 3:

  •    Ajungem pe platou destul de greu datorita cetii, iar acolo gasim o ceata si mai densa. Nu vedeam nici macar casuta cu bariera de la intrare. Parcam si nu stiam incotro sa o luam, pur si simplu nu vedeai la 15 metri, asa ca urmam drumul asfaltat si ne tinem dupa oameni. 

  Ajungem la globul pamantesc… totul in ceata. Facem cateva poze si ne gandim ce norocosi am fost fata de toti turistii aflati in acel moment pe platou. Noi am putut vedea toata intinderea Marii Barents, am putut vedea la ce inaltime ne aflam, tot platoul acela cu peisaj selenar, am simtit cat de mici eram in imensitatea aceea, dar ei nu au putut vedea nimic din toate astea, se putea vedea doar globul si cladirea. 

     Eu m-as fi simtit ca si cand as fi ratat totul!!!           

  •    La Nordkapp vremea e foarte capricioasa si vremea senina e foarte, foarte rara. Mai mereu e ceata si ploua.

  •  Ne indreptam spre camping si coboram sub plafonul de nori si ceata. Din camping fotografiem Capul Nord de pe care coborasem. E invaluit in ceata.

  •   Ramanem in tabara si iesim pe o bancuta cu o sticla de vin si cu lanseta. Pescuiesc in acel lac glaciar, ce pare lipsit de viata, desi mai devreme o intrebasem pe receptionera, o norvegianca masiva: Is it any fish in this lake: – Ja, Ja ;    What fish? – I don’t know;   Can i fish in this lake? Ja, Ja….

           Asa ca incerc…     Si tot incerc…     Visez la macroul norvegian…   care parca traieste in apa sarata, nu?     Nicidecum in acel lac cu apa dulce….      Dar ce mai conta.        Faptul ca sunt acolo la Capatul Lumii, in pustiu, sub muntii aceia acoperiti de nori josi si beau cu Dana o sticla de vin finlandez e suficient.

  

                22 August 2015     Pello, Finlanda

  Dimineata plecam, lasam in urma Nordkapp si incepem intoarcerea spre casa. In drumul spre civilizatie facem cat mai multe poze.

    Ajungem in Pello oras aflat pe malul unui rau, Tornealven, care e si granita intre Finlanda si Suedia… jumatate din oras e pe malul finlandez, jumatate pe cel suedez. Trecem podul si facem poze cu indicatoarele de granita. E funny sa putem face ce vrem pe acolo. Suntem cand in Finlanda, cand in Suedia.

  •      De la iesirea din tara, din Ungaria si pana la reaintoarcea in tara, tot la granita cu Ungaria, nimeni nu ne-a mai cerut actele la control, doar cand am urcat pe feriboat si acolo din motive de siguranta, cred. Nu exista granite, graniceri, ci doar, uneori niste cladiri parasite cu bariere desfintate si placute cu numele tarilor. Se pare ca doar noi romanii suntem tinuti in tara ca intr-un tarc, in rest habar nu ai cand ai trecut in alta tara, daca ratezi placuta indicatoare.



    Normal ca mergem si pe malul raului pentru ca Dana sa se bucure  de natura, peisaj si bineinteles ca eu sa pescuiesc.

  • Va mai amintiti insectele finlandeze, tantarii si toate cele? Sunt la datorie si alaturi, in tara vecina, Suedia, unde pescuiam eu. Bzzz!!!

      Plecam si facem o tura  prin oras:

      

23 August 2015     Härnösand,Suedia

    Plecam din Pello, Finlanda spre Suedia. Ciudat dar Tom Tom nu ne trece podul spre Suedia, mai continuam 40 km prin Finlanda.

 Pe drum ne mai intersectam inca o data cu Cercul Arctic. E bagat in ceata.

   Intram in Suedia. Dupa doar cativa km apare un indicator de drum in lucru 11 km. Nu prea l-am bagat in seama. Dupa 500 metri intram pe un drum destul de lat de pamant…. Da, da  pamant cu piatra.Nu-mi venea sa cred. Parca eram intr-o tara din lumea a 3-a. M-am gandit ca Tom a luat-o razna, dar in spatele meu se formase deja o coada de masini, din fata veneau tiruri… mda eram pe drumul cel „bun”, doar ca era in lucru. 

   Ajungem si in orasul Härnösand, Suedia . Oras foarte frumos la fel de linistit, fara multi oameni pe strada. 

  • Acum cand scriu randurile astea m-am documentat si am aflat ca Finlanda are o suprafata de aproximativ 1,5 ori suprafata Romaniei si doar 5 milioane de locuitori.
  • Norvegia e mai mare decat Finlanda, tot aproximativ 5 milioane de locuitori.
  •  Suedia e aproape dubla fata de Romania si are 9 milioane locuitori.
  • Deci in trei tari imense, populatia totala e cat a Romaniei!!! 

  



                 24 August 2015     Stockholm, Suedia

  Hotaram sa vizitam in urmatoarele zile, 3 capitale: Stockholm, Oslo, Copenhaga. Prima e Stockholm, asa ca incepem sa cautam cazare pe Booking… 

  • Mda, Booking-ul asta, cum a vazut ca incep sa tastez nume de capitale nordice, a luat-o razna, a inceput sa fie contra noastra si scotea tot felul de preturi, asa cam la 200 euro/noapte!  Sau mai aveam varianta la comun, care e foarte populara pe acolo. Ceva de genul: pat in dormitor comun de 12 paturi, sau loc in pat suprapus in dormitor de 6 femei, toate cu „shared bathroom”si alte combinatii ciudate. 

  Asa ca a trebuit sa ne departam usor de Stockholm cu cazarea, cam la 20 minute, intr-o suburbie, ca sa gasim un pret accesibil.



   In tarile nordice, majoritatea masinilor au astfel de proiectoare. Nu-mi dau seama la ce le folosesc, dar cred ca au nevoie de ele peste iarna si in noptile lungi polare.




  Am gasit si oamenii. Se  pare ca erau cu totii in Stockholm si mai ales la acest hotel unde  tinea o conferinta Stephen Hawking.



  



       La intoarcere, ne plimbam pe malul unui lac de langa hotel…

 25 August 2015     Oslo, Norvegia

   Cel mai frumos oras din toata excursia.  Aici cladirile pareau mai moderne cu o arhitectura aparte, mai ales cele de pe malul marii…

  •   Si ca totul sa fie perfect in orasul Oslo, Booking-ul ma avanseaza la „Client Genius”, dupa atatea rezervari facute la ei si scoate o oferta de nerefuzat, numai pentru mine, la un hotel de 4 stele pe un deal de langa Oslo cu o panorama superba asupra intregului oras, la acelasi pret cu altele cu „Shared Bathroom”.

  Asa ca ne cazam la hotelul Voksenasen. Este cadoul Norvegiei catre Suedia ca multumire pentru ajutorul lor în timpul celui de-al doilea razboi mondial și de reconstrucție a țării în anii de după război. 

   Frumos, cu iesire din camera pe  terasa, doar ca vremea a fost cam urata, innorata si cetoasa, asa ca nu prea am vazut Oslo de sus.
Ajungem la hotel, ne cazam si aflam ca la fiecare 15 minute trece un tren pe acolo care ne coboara de pe deal in Oslo. Profitam, lasam masina in parcarea hotelului si luam trenul. . 

  

     

           Coboram din tren in centrul orasului. 



  

   

 Seara luam trenul sa ne intoarcem la hotelul nostru de pe deal. Coboram din tren si ne dam seama ca nu suntem unde trebuie, nu cunosteam nimic in jur. Ne ducem la conductor, care s-a dovedit a fi o femeie foarte draguta si o rugam sa ne ajute. Foarte amabila, ne cere numele  hotelului, scoate mobilul, il tasteaza pe google maps si ne spune ca am mers o statie prea mult, adica pana la capatul liniei…. In final am ajuns cu bine la hotel.

    26 August 2015   Copenhaga, Danemarca 

  Plecam din Oslo spre Copenhaga. Am gasit cazare mai ieftina intr-un complex de vile la 50 km de Copenhaga, intr-un orasel. Asa ca ne indreptam intai spre cazare, conform obiceiului de aici, ca altfel pleaca receptionera


 

      Ajungem la podul Oresund care e si granita cu Danemarca. Acolo ne ducem la bariera unde puteam plati cu cardul. Avem un soc cand vedem pretul traversarii podului: 52 euro. Platim singuri cu cardul, se ridica bariera si intram pe pod. Foarte lung, frumos, impunator, are cam 8 km dupa care se continua intr-un tunel pe sub mare. La banii astia ar fi putut amenaja ceva, un spatiu, o parcare, unde sa te poti opri si sa faci poze cu scumpetea aia de pod.

    Sa mai comenteze cineva ca e mare taxa noastra de pe podul de la Fetesti…13 lei!

  

  Ajungem in oraselul unde ne-am cazat si bineinteles aflam ca exista un tren care ne poate duce in Copenhaga. Parcam masina langa gara, (intr-o parcare la liber dupa ora 17) si incercam sa ne luam bilete, de la automat. Receptionera de la hotel ne avertizase ca e un pic mai scump cu trenul, dar am zis sa incercam. Pret: 55 euro dus-intors pentru cei 50 km. Ne-am zis ca nu merita si am plecat in Copenhaga tot cu masina.

  

  

 Dupa ce ne-am tot plimbat prin centru, ne hotaram sa o gasim pe ”Mica Sirena”. 

  Reusim intr-un final, chiar inainte sa se intunece.

27 August 2015    Berlin, Germania

   Plecam din Danemarca spre Germania. In drum mai traversam un pod, Storebaelt, la fel de impunator ca primul, dar mai ieftin, in jur de 30 euro.

  In Germania ne cazam undeva in centrul Berlinului de Vest. Iesim la o plimbare…

  



   28 August Budapesta –29 August  Bucuresti 

  In Budapesta am fost doar in tranzit… am ajuns tarziu. 


  Pe 29 August expeditia s-a incheiat, am ajuns cu bine acasa, la Bucuresti.


  Am reusit sa ajungem pana la Nordkapp, cel mai nordic punct al Europei accesibil cu masina.

  • 9949 km in 16 zile. 
  • 134 ore de condus, adica 5 zile si jumatate petrecute la volan cu o medie de 8 ore zilnic.
  • Am condus prin 12 tari:  Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Cehia.

    A fost o experienta pe care o ai o data in viata si ne-am bucurat de fiecare moment si de fiecare lucru nou pe care l-am intalnit pe parcursul expeditiei.


    Personal am urmarit cu atentie arhitectura caselor, mi-a placut cum dupa Polonia, arhitectura se tot schimba, culminand cu cea specifica tarilor nordice. Poate de aceea am tot pozat case obisnuite si nu prea multe monumente ce le tot vezi la tv.

  La fel, am fost fascinat si de flora: in tarile baltice si Finlanda  padurile erau foarte inalte si dese, pin si molid, dar pe masura ce avansam, la iesirea din Finlanda arborii s-au rarit si au scazut in inaltime. In  Norvegia arbustii si tufisurile au luat locul arborilor, urmand ca in zona Nordkapp acestia sa dispara si sa ramana doar iarba, muschii si lichenii… O adevarata lectie de botanica.


  Gandindu-ma la ce a fost, as repeta oricand aceasta experienta dar in alte conditii, adica as aloca minim 30 zile pentru asta…. Si probabil si cu o rulota dupa mine, sa ma cazez in toate campingurile din tarile nordice…. Poate la pensie 🙂

Mai jos va puteti abona la postarile mele viitoare, daca detineti o adresa de e-mail.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.