Trista Steluţă a Bloggerilor

Discuţie cu amicul meu, cumnatul Dani:

-Ei cum e Mihai acolo printre bloggeri?

-Cum să fie… Linişte. Linişte ca pe Instagram, acolo unde ronţăi Xanax şi Zoloft ca pe M&M ca să-ţi treacă depresia. Lume politicoasă, nimeni cu face hate, aici nu e nici Psd şi nici Dragnea.

Mai scriu, mai şi citesc alte bloguri când am timp.

-Ce citeşti?

-Diverse, dau Follow la unele bloguri… dacă-mi place ce postează şi ce mai găsesc pe acolo rămân, dacă nu, plec spre altul.

Două românce Reese şi Winterspoon au mers pe poteca CeTuCe să-şi trăiască propiul film Wild,     citesc despre obiceiurile şi limbajul zonei IndoJavaneze,      un Hebdo autohton şi-o caută cu lumânarea prin versuri,      altu’ visează la peştişori coloraţi cu undiţa’n mâna pe malul apei,      eu mi-am luat un oscior de pe Noutăţi Pe Linie,      femei părăsite şi abuzate de îţi vine să le întrebi: “Please, blink twice if you are în danger”,      femei normale ce nu ezită să mângâie o blăniță culeasă de pe stradă,      bloguri unde cuvintele rare stau amestecate fără legătură între ele cu pretenţia de fraze preţioase de stau cu Dex-ul lângă mine ca să nu mă dau tâmpit şi        un adept Misa mă îndeamnă să pun faianţă pe ascuns, dar sfârşesc cu o dorinţă nebună de un crunt number one, ca după 3 beri!

…Şi în rest colecţionez Steluţe!

-Ce Steluţe?

-Un fel de degete de pe Facebook. Îmi dă cineva o Steluţă şi apoi WordPress-ul mă îndeamnă politicos să intru şi eu pe blogul lui poate o să-mi placă ce văd la el şi să îi dau şi eu o Steluţă.

Un fel de “Na-ţi-o ţie – Dă-mi-o mie”

Am picat din lac în puţ. Exact ca pe Facebook, unde primeam Like-uri şi dădeam şi eu înapoi.

….-Trist, a venit năucitor răspunsul amicului.

Şi asta m-a trezit la realitate.

Aşa e, e trist că ne dăm doar noi între noi Steluţe.

Noi cei care am fost înzestraţi cu darul dizertaţiei şi putem scrie câteva pagini despre o simplă scamă pe guler, faţă de cei ce merg undeva şi postează poze şi abia reuşesc să scrie: # Relaxare, # Soare sau La mare.

Suntem captivi aici înghesuiţi, umăr la umăr pe serverele WordPress-ului!

Şi uneori cred că doar plimbăm între noi aceeaşi Steluţă.

Trista Steluţă a Bloggerilor!

 

Vă puteţi abona prin e-mail la postarile mele viitoare.

8 comentarii

    • Si noi nu suntem aici sa fim prieteni( nu e cazul nostru 🙂), cu stelute sau cu altceva.
      Suntem aici ca si dusmani in tabere diferite sa incercam sa punem mana pe Followerii adevarati, cei prin e-mail din publicul larg.
      Faptul ca avem followeri doar din bloggeri mie mi se pare o prostie inutila, dar daca asa e mersul pe aici nu ai ce face.
      Si faptul ca ne citim mai mult intre noi, iarasi e Trist, Stupid si Inutil. Am putea sa ne numim foarte bine Bloggeri pentru Bloggeri, ceea ce reflecta perfect realitatea noastra. Suntem Bloggeri de mana a doua si nimic mai mult. Captivi aici pe WordPress, unde foarte putin din afara intra sa citeasca ceva. Tie ti se pare normal? Sau poate imi scapa mie ceva, nu stiu…

      Apreciază

      • Nu sunt de acord…Am iarăși o opinie diferită. Nu suntem captivi, căci are o ușă pe care intri dar și ieși când vrei. Poate fi trist, da, doar uneori, când vrei să ai un răsunet mai mare cu o anumită postare. Dar stupid? Inutil? Categoric nu. Așa cum am mai susținut, exercițiul de scriere îți aduce beneficii în primul rând ție însuți. Ceilalți bloggeri, ca și followerii sunt ca oamenii din alte țări…nu știu de existența mea. Este o.k. Eu tot exist. Fără ca ei să-mi fie nici prieteni și nici dușmani. Când vreodată drumurile noastre se vor intersecta…situația aceasta se poate schimba, nu-i așa? Dar mă simt bine când scriu și chiar nu-mi fac probleme pentru publicul larg.
        Poate de aceea mă și încăpățânez să mă mențin ca un ultim mohican fără cont de facebook, cu așa-ziși prieteni virtuali. Dintr-un anumit punct de vedere, bloggerii au o anumită compatibilitate, o trăsătură comună. Reflectează. Și de aceea i-am preferat.
        În ce îi privește pe cei cu conturi de e-mail, care nu sunt și bloggeri, ei sunt atipici.
        Mi s-a întâmplat ca să primesc o apreciere pentru un articol de la cineva în cel mai pur stil românesc, adică oral:
        -E-hee! Ce credeți că nu m-am prins eu cine este Condei? Mi-a plăcut. Dar Dana nu-i-așa că este……?
        -Da. Bine…Și? V-a plăcut?
        -Foarte mult! Ar trebui să scrieți o carte.
        M-am bucurat, evident.
        Dar steluța?
        N-am primit. Nu-i nimic…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.