Sunt un animal (8) Regresul

Sunt singur…

Nu mai trăim în  grupuri. Nu rezistam prea mult, eram prea vizibili şi vânaţi fără milă.

Nici nu mai gândesc prea coerent. Doar gânduri atavice îmi trec prin minte. Eul din Mine a mai simţit asta acum milioane de ani. Doar hrană şi răspândirea genelor.

Acum nici nu mai am cui. Toate femelele întâlnite răzleţ sunt deja gestante. Şi nu ştiu cu cine.

Ceilalţi masculi întalniţi sunt răniţi şi unii au zgărzi la gât, fugind hăituiţi.

Îi tot zăresc pe Involuaţi. Sunt din ce în ce mai mulţi. Merg în picioare. Au arme. Evoluează.

Azi aplecându-mă să sorb apă dintr-un izvor mi-am văzut chipul.

E păros. Nu mi-am tăiat barba de ani de zile. Mi-am dat hainele jos şi m-am îmbăiat. Mi-am dat seama că le port degeaba.

Doar am din nou blană pe tot corpul!

Sunt din nou un Animal!?

VA URMA

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.