Brandul mare şi burta de tirist subţire… cu sală şi spinning se ţine!

a doua oară am cedat…
adică cum adică, bărbat sunt sau ce mama mă-sii de tirist mototol sunt eu?
tocmai de aia trag vârtos şi energic de fiare în ultimele zile ale vacanţei mele din Southend, în sală la Energie Fitness, ca să-mi crească muşchii de camionagiu pe mine…
şi cum ziceam… prima oară am refuzat-o politicos… „- Ştiţi doamnă Coach, eu sunt acilea să fac brandu’ mare, nu buci şi craci frumoşi pe bicla dvs la spinning”… îi zisei eu atunci lu’ tipa numa’ fibră bronzată pe ea…” -Maybe next time!”… şi-i zâmbii galeş în timp ce mă sforţam tot să împing vreo 100 la piept…
ăăă… da, aici m-aţi prins şi recunosc, alea 100 nu erau kg erau lbs, din ăia de nu ştie nici dracu să-i transforme în kg… da’ sunt tare uşurei lbs-urile vă zic eu… şi tocmai de aceea numai de greutăţi cu lbs scris pe ele trag, că-mi fac bine la orgoliu…
cert e că Mrs Coach nu m-a uitat şi a doua oară veni iar să ne invite la spinning race pe cei maxim 3 tipi din sală…
ăla nu, al doilea nu… rămăsei eu… ăcu ce să fac, îmi las jos fiarele pline de lbs-uri şi plec să biciclesc, să salvez onoarea bărbătească…
fraţilor, numai când scriu asta acum, mă şi trec fiori pe şira spinării şi mă apucă iar durerile de „ouă”…
păi da, că dureau al dracului, aşa de incomodă era şaua aia de se înfigea ascuţită, fix acolo între ele… în schimb cele cinci femei de lângă mine şi antrenoarea părea că n-au nici pe dracu’…
pedalatul începu lin cu ochii pe ceasul de la mâna antrenoarei într-o sală feerică ca de discotecă plină de leduri colorate şi stroboscoape…
dar după două minute… gata începu nebunia, de parcă ne goneau indienii din spate. pedalat îndelung din stând in picioare…
apoi cu pedalat cu ambele mâini pe o coarnă, când pe stânga când pe dreapta…
şi urmat de pedalat apăsat, picior cu picior cu rotiţa aia mică pusă la împotrivire maximă…
pedalat cu viteză maximă, de-mi zburau tălpile din pedale…
vai de picioarele mele, cred că 10 minute am rezistat după care m-am aşezat în şa şi acolo am rămas…
la îndemnurile doamnei Coach: -Please stând up! răspundeam cu No, No, dând din cap ca un ţânc încăpăţânat…
şi nici privirile superioare şi dezaprobatoare ale sexelor slabe nu m-au convins… am rămas până la sfârşitul cursului cu şaua aia înfiptă între ouă, pedalând cu rotiţa la minim, încercând să-mi astâmpăr arsura muşchilor coapselor şi a bucilor ce mă paralizase total…
-Are you Ok? mă întreabă dna Coach la finalul celor 30 minute interminabile…
-Yes i’m Ok.. răspunsei eu ruşinat şi tulind-o crăcănat spre uşă…
-Te aştept şi data viitoare, e tot ce am mai auzit în urma mea…
Na, că acum iar mă apucară durerile de OO!

P_20181019_134219.jpg

44659289_1934834679940139_7762335754595860480_n.jpg

P_20181019_134233

P_20181019_130013

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.