Monstrul din pat

Am urmat pas cu pas instrucţiunile de desigilare fără să ştim ce ne aşteaptă…
Eram doar un cuplu naiv şi încrezător că am ales-o pe cea care trebuie…
Imediat ce am scos-o din punga ei şi-a mărit volumul de zeci de ori, exact ca spuma poliuretanică scoasă din tub.
Apoi a intrat cu greu în plic, zbătându-se parcă… şi acolo mărindu-şi încă puţin volumul de vreo 2-3 ori, făcându-ne parcă în ciudă.
Prima noapte am avut coşmaruri visând numai monştri şi pietre ce stăteau pe mine… Dimineaţa următoare cu greu am putut răzbi la suprafaţă forţându-mă să scap din strânsoarea ei..
A doua noapte ne-am dat seama că nu mai găsim patul… era îngropat sub ea, pesemne crescuse peste zi ca aluatul lăsat la dospit… dar totuşi eram bucuroşi că încă mai aveam loc în casă… Mi-am făcut loc cu greu înaintând ca prin tranşee, fără să mă mai uit în urmă… Am adormit cu speranţa că şi Dana a răzbit, dar nu sunt sigur… nu am ştiut nimic de ea în ultimele două nopţi… totul era numai puf şi norişori în jurul meu ce creşteau mereu, de părea deja că vor atinge tavanul…
A treia noapte ne-am apropiat cu teamă de pat, acum ţinând-o strâns pe Dana de mână, de teamă să nu o pierd ca şi în serile precedente..
Ne-am dat seama că nu avem nicio şansă de reuşită… Ne-am sărutat de adio la marginea patului şi ne-am aruncat în norii pufoşi, luând o gură mare de aer înainte şi rugându-ne să trăim încă o noapte, să nu murim sufocaţi…
Azi pe la prânz nu am mai rezistat şi într-un acces de nebunie amestecat cu frustrare, m-am aruncat asupra ei şi am dezbrăcat-o…
Nu a opus nicio rezistentă, rămânând goală, albă şi mare în faţa mea… M-am cutremurat tot ştiind că greul abia acum începe…
Am năvălit cu toată greutatea corpului asupra ei lovind-o puternic cu pumnii şi strângând-o de unde apucam…
Suferea şi respira din ce în ce mai greu… Era semn bun, aerul se scurgea din ea şi asta mi-a dat un imbold să continui.
M-am urcat cu genunchii pe ea începând să o îndoi la un capăt… Se făcea mică dar totuşi era mare şi puternică!
Am continuat să o rulez cuprins de furie… era ori eu, ori ea…
La final am obţinut ceva de forma unei sarmale imense…
Întrevedeam reuşita!
Apăsând-o puternic şi stând călare pe ea strângând-o între picioare, am început să-i pun punga pe cap, puţin câte puţin… A intrat toată!
Apoi am aflat şi cauza tuturor problemelor citind mai atent pe ambalajul original: era pentru iarnă!
Cum aici in Uk nu e niciodată iarnă, am returnat-o la Wilko şi ne-am luat o plapumă normală… de vară!

44779484_2093219540740402_285661186844786688_n

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.