Plagiatorul

Plagiez normal, că doar asta vedem în jur la cei mai mari ca noi, fie ei parlamentari sau doctoranzi… şi atunci când văd şi eu ceva interesant, hop şi eu cu plagiatul.
Mai plagiator ca mine n-ai să vezi, plagiez în draci orice… şi staţi liniştiţi că nu e vorba de subiecte aici, că mintea oricum îmi bubuie de atâtea idei câte-mi vin în cap.
E vorba de stiluri!

Cum citesc ceva proză îmi vine chef să mai scriu şi eu ceva la prozele mele deja începute, apoi mai văd un articol mai glumeţ scriu şi eu o perioadă mai în glumă. Articolele acide mă prind cel mai bine şi normal, vreau şi eu să scriu din alea…
Şi tot aşa umblu printre stiluri, apoi iar îl uit, pe urmă iar îmi place, am memoria unui peşte de acvariu, cam ca Dory din Finding Nemo…
Poate tocmai de aceea blogul meu arată ca o varză creaţă, o shaorma cu de toate, nu mă pot hotărî la ce subiecte şi la ce stil să mă opresc, dar până la urma aşa cum am scris la începuturi, e un blog în care vorbesc despre orice şi oricum…
Nici că-mi pasă!

antique-blog-blogger-1898254.jpg

Un comentariu

  1. 🙂 Faptul că ai un stil versatil, nu înseamnă plagiere. Ci doar că poți oricum, orice, și te risipești în dumbrava minunată a potențialului… Plagiatorii dau copy-paste și nu se obosesc nici măcar să citească ce au scris. Oameni importanți, nu ca noi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.