Am ajuns la 8 dimineaţa la livrarea de lângă Napoli, dar firma mă descarcă abia la 17.
Uraaa! Timp libeeeer!
Mă îndrept spre gara Gricignano, aflată la doar 2 km.
Mi-am luat biletul on-line, gara nu are personal intern. Bilet pentru oraşul Aversa: 1,30 euro.
Cu ochii pe Google Maps, văd un oraş cu nume frumos Casertavecchia. Mă răzgândesc cu Aversa şi iau alt tren pentru Caserta, în direcţia opusă, 2 euro biletul.
În gara Caserta m-am dus direct la Tourist Information şi am întrebat cum pot ajunge în Casertavecchia. Simplu, cu Maxi Taxi din faţa gării, 1,10 euro.
Preţuri ridicole la transport, faţă de Uk.
În 30 minute sunt pe vârful dealului în Casertavecchia, un oraş cetate.
E micuţ, e de prin anii 800 AD, dar merită vizitat. Numai străzi pietruite, înguste, case solide tot din piatră şi privelişte asupra oraşului Caserta rămas la poale.
Pereţii de piatră sunt plini de şopârle mici. Am încercat să prind una în poză, dar sunt foarte rapide şi imediat se ascund în crăpăturile din zid.
O oră a fost suficientă pentru plimbare, aşa că mă întorc la acelaşi Maxi Taxi 103, dar acum cu alt şofer.
Sunt singurul pasager şi sunt invitat să stau pe scaunul din dreapta, ce stă rabatat lângă uşă. El nu ştie engleza, nici eu italiană, dar ne înţelegem de minune, ne luăm unul altuia vorbele din gură:
-Sofer camion! eu de colo…. -Oooo! se miră şoferul.

-Scaricare Gricignano ora 5 degete… -Aaaa! zice el dând din cap înţelegător.

-Visitare Casertavecchio, poza, Facebook!… -Uuuu! minunându-se el italieneşte cu degetele împreunate la mine.
Începem să coborâm printre case pe străduţe înguste, numai de el ştiute.
Retarderul, frâna suplimentară, nu-i ţine deloc, în zadar trage el de maneta aia micuţă.
-Non olio! zise şoferul… -Aaaa! mă mir eu şi înfig piciorul în podeaua lui şubredă, gândindu-mă la Flintstone.
La drum întins, începem să prindem rapid viteză, frânele se încing şi miros a ars.
-Freni, fumo!… zice el mirosind aerul înecăcios din jur… -Uuuu! zic şi încep să apas şi cu stângul, într-un stingător aflat la picioarele mele!
– Non problema! mai spune el, căznindu-se mereu să retrogradeze vitezele, supraturând motorul şi încercând să o înfrâneze… -Oooo! mă vaiet eu acolo, încercând totuşi să nu rup muştiucul stingătorului aflat la picioarele mele!
În oraş pe teren plat, la primele case mai arătoase îi zic: -Basta. Stop! Și cobor…
În Caserta căldură mare. Doar câteva poze am reuşit sa fac.
Ahaaa şi am văzut o scenă cu un italian ce şi-a dat seama că unul vroia să-l opereze la buzunare şi l-a luat la omor pe hoţ.
Plin pe străzi de ei. Plin şi la gară. Toţi cei care stau pe loc mai retraşi, cu o gentuţă pe umăr, şapcă şi se uită iscoditor la toate persoanele, sunt hoţi de buzunare.
De aia nici nu m-am dus în Napoli, de frica lor, la sfatul unui şofer din parcare. Prefer un oraş vechi şi antic ca cel de azi.

Primul link e aşa cum v-am obişnuit, filmuleţul cu poze, pus acum pe canalul meu de You Tube