Exact aşa, Oraşul Morcovilor, deorece de aici încărcăm morcovi.
Morcovi după care uneori aştepţi zile în şir, să se coacă şi să fie culeşi. Care morcovi apoi trebuie spălaţi, uscaţi şi răciţi la 3 grade pentru a fi apţi pentru transport. Şi asta înseamnă evident, timp liber.
Ultima oară am fost aici acum 2 ani şi am stat 4 zile după morcovii ăştia, timp în care am cucerit castelul de pe munte.
E timpul să fac la fel. Varianta ar fi să stau în cabină, să mă coc frumuşel la 30 grade, sau să mă duc sus la răcoare. Distanţa e descurajantă cam 5,5 km de drum ce urcă binişor.
Dar ce nu fac eu pentru a vizita din nou frumosul oraş Celano cu străzi-scări în trepte şi străduţe pentru maşini, ce urcă aproape la 45 de grade.
După nici 500 metri, Vittorio, un bătrânel italian simpatic îşi opreşte anticul Audi şi mă întreabă ceva.
-Celano, Castello Piccolomini zic eu.
-Andiamo! şi mă invită în maşină.
Hehe, bucurie mare pe mine, am scutit cei 5 km. Nu ştie engleza, doar franceza de când a locuit el acum câteva decenii în Canada, Montreal. În câteva minute mă lasă la poalele cetăţii.
-Grazie Vittorio! Si demarează în fum
Încep să urc pieptiş pe străzile cu scări. Greu, noroc că sunt odihnit. Pozez tot felul de case frumoase în pantă, cu flori la ferestre şi la uşi.
Preţ de intrare în castel 4 euro. Mă plimb întâi prin curte de jur împrejur şi mă caţăr pe toate meterezele. E pus pe un deal şi e cel mai înalt punct din oraş.
Înăuntru fac poze în toate camerele cu diverse exponate.
Nori negri de ploaie se adună în vale, semn că morcovii vor creşte în curând.
Mă mai plimb un pic pe străzile oraşului Celano.
Şi încep coborârea mai rapidă acum, pe alte straduţe-scări.
Arrivederci Celano!
Si filmuleţul cu pozele!
